Anul trecut in noiembrie am primit pe cinstitul facebook un mesaj de la Pustiu. Daca ma citesti de macar 13 ani stii ca in viata mea, intr-un micro-punct al existentei, am fost fix trei ani cu un om pe care atunci il credeam totul meu.
Little did I know.
Nu stiu ce mi-a venit tocmai acum sa scriu aici.
Nu stiu daca acea conversatie, caci la noi s-a terminat abrupt, dureros si fara vreo discutie onesta, m-a validat, nu stiu daca a insemnat in sfarsit o incheiere si o nota 10, ai luat decizia perfecta, desi sa dea dracu’, ce te-ai mai chinuit! Nu stiu daca a fost self high five (da, sunt Liz Lemon fan, calmati-va), dar sunt foarte mandra de tupeul meu de atunci.
Nu am mai numarat anii dintr-un punct incolo. Nu mi-a mai pasat. O vreme buna a ramas durerea. Apoi a fost furie. Si ne-am taraganat intr-o confuzie sinistra si bolnava. Si apoi mi-a spus ca sunt un rau mare de tot. Eram mica si bleaga si nu stiam de capul meu si am luat de buna toate porcariile spuse atunci. Si-am tras dupa mine mii de bolovani grei, pe umerii mei firavi, crezand ca port un rau mare de tot.
B L E A G A (Iubita mea ranita si buna)
Nu regret nici macar o micro-secunda din tot ce am trait. Nici povestea magica. Nici visele. Nici durerea. Am invatat enorm despre mine, despre viata si despre tristete. Am scris zeci de postari aici. Si m-am tavalit in flacarile iadului. Sa fiu pedepsita ca am crezut ca se poate, ca iubirea vindeca… dar nu mai era demult despre mine si despre lumina mea, cat era despre el si despre intunericul ales.
Si anul trecut. Dupa (aparent) 13 ani. Asa mi-a zis, ca atatia s-au facut, m-a sunat. La cinci dupa-amiaza.
Sa vada… ce mai fac? Si poate i-as fi spus ce mai fac, daca pentru o secunda s-ar fi oprit din tot ce spune si mi-ar fi spus: IMI PARE RAU CA TE-AM RANIT ACUM 13 ANI. Am avut timp sa realizez ca am bagat gunoi in ceva ce putea fi frumos, ca am fost las, ca te-am azvarilit ca pe-o carpa, desi ne promisesem binele de dupa. In schimb, intr-o forma ciudata si incoerenta, mi-a reamintit un soi de vina si mi-a explicat ce greu a fost pe partea lui.
Sincer, nu ne pasa.
Zile bune,
Evergreen
No Comments