Am fost sa alerg in parc. Bezna si vantul m-au imbratisat. Chiar daca ma dor picioarele ma bucur ca am reusit sa fac ceva ce imi place, ceva ce acum multi ani ma trezea la ora 7.00.
Ma transform.
Ma gandeam, in timp ce adulmecam iz de crematoriu ca ar fi cazul sa-mi scriu testamentul, sa nu care cumva sa mi se rataceasca vreo dorinta sau sa nu care cumva sa nu-mi arunce cenusa in cele patru zari.
Si am simtit ca ma descompun in parcul ala, in intuneric, in nemurirea amintirilor. Ce i-am mai dansat aleile. Ce am mai ascuns prin frunzisuri dese regrete si bocete.
De cate ori prezentul nu ma mai multumeste ma intorc spre trecut. Nu este o atitudine sanatoasa pentru suflet…si iata-ma ascunsa intr-o umbra din trecut. De teama sa traiesc acum ma ascund in spatele tau si te astept.
Sunt atat de obosita. Toata ziua am clocit in casa. Am lucrat ca haotica si am mancat mult. Si m-am gandit cu invidie si ura la toti cei care stateau pe faleza sau se bucurau de cele 21 de grade ale marii. Si ce-as fi cinstit si eu un pahar de sampanie cu marea. Si ce m-as fi dus si eu sa-mi iau la revedere…
Traiesc degeaba. Sunt ca o frunza in bataia vantului.
In seara asta am agatat o mata pe strada…am luat-o in brate…as fi adus-o acasa, dar momentan nu am un “acasa” al meu asa ca astept sa mai intalnesc una peste cativa ani. Nu stiu de ce cred ca o sa am o mini gradina zoologica. De la broscute testoase, pesti, pisici, poate si un catelus, pana la porumbei si fluturi.
O iau pe aratura. Ma cam tem de chestiile abrupte, dar macar ma incumet la ceva. Niciodata nu mi-a placut sa ma simt “degeaba”. Am inceput reparatiile sufletului. De maine intram serios in toamna. De maine numar frunzele care cad.
6 Comments
evergreen
14 October, 2006 at 2:19 am@ no name…stiu ca-s siropoasa…asa sirop de artar :P
@ the rest: thx 4 comments…
imbratisari
PuStoAik
6 October, 2006 at 4:41 amNu mai fi asa bacoviana. Stiu ca toamna e de vina, dar crede-ma ca nu totul atat de negru.
Am vorbit cu marea aseara si ti-a trimis salutari.
Ai grija de tine te rog.
Anaya
5 October, 2006 at 11:31 amCred ca este important sa simti toamna…sa numeri frunzele… sa alergi…sa traiesti… chiar adulmecand toata tristetea..cu o singura conditie draga evergreen … de cate ori prezentul nu te mai multumeste… viseaza la viitor…este mereu plin de speranta.
Suntem aici pentru tine…
Anonymous
5 October, 2006 at 11:12 amfrate, tare siropoasa mai esti
haotica
5 October, 2006 at 10:50 am“Traiesc degeaba”..subiectul propozitiei il vezi? subiectul vietii tale..ce/cine este? de ce esti ASA de trista si de ce te inchizi liric intr-o suferinta perpetua ce “da bine” cu toamna?
fa un pas in spate si priveste totul fara nuante poetice de niciun fel, pe cat posibil macar..si gaseste subiectul ala si recompune’l;)
nonentity
5 October, 2006 at 10:27 am:)