Sunt zilele alea când te trezeşti cu aroma amintirii cuiva pe pleoape. Şi strângi ochii cu putere, poate-poate zboară. Dar rămâne…
Tăcute amintiri îşi fac loc, din când în când, în universul tău. Iubeşte-le, chiar dacă dor cumplit.
Şi nu poţi să nu te întrebi… oare omul ăla se gândeşte la mine în fiecare zi? Măcar puţin?
dormi. poezie tandră a sufletelor rătăcite. dormi.
mângâie-ţi tâmplele cu amintiri palide. dormi.
vor uita până şi visele cum a fost dormi.
pulsează în tine un dor. dar dormi.
dormi dorul tău. şi va fi bine.
2 Comments
Alexandra
1 December, 2013 at 10:01 pmI do. I did. and I will.
Evergreen
2 December, 2013 at 7:19 am…