Confesiuni

Mă lepăd de tine c-o dexteritate chirurgicală

Mă plimb pe poteca toamnei mele târzii.
Auf, dacă aș putea să sintetizez totul într-o frază, aș face-o.
Dacă aș putea să-mi tatuez acumul, aș face-o
ca o pecete pe pielea mirosind a vanilie

Mă privesc oamenii și-mi spun că-s altcineva
Mă simt cumva, altfel… dar nu pot să explic senzația
de eliberare de frică

Am înțeles mecanismul lumii din jur
Și fluxul celor ce vin și pleacă
Și am tăiat cu flexul toate lanțurile
Nu mă mai leagă nimic de nimeni

Senzația de libertate e ca laptele de mamă
Un gust bun. Calmant.
Și nu găsesc niciun fluture în buzunare
Pe aripile căruia să scriu poezia

Doamne, cum să spun să rămână-n mine?
Mă întind pe de-a latul și pe de-a lungul lumii
Mi-e sete să zbor
Mi-e foame de dor

Mă lepăd de tine c-o dexteritate chirugicală
Dezinfectez. Tai. Curăț. Închid.
Plec

Să vă fie bine și frumos tuturor.
Și celor care mi-ați fost, și celor care-mi sunteți și celor ce vor urma.
Viața să fie blândă cu voi

Foto: Rox Evergreen Andrei

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.