S-au dezlegat nodurile si s-au rupt blestemele. Mi-am ridicat panzele de pe ochi si am facut bai de lumina.
Mi-a trecut de tine. Nu am ramas nici cu regrete si nici cu dorinte. Am ales sa plec capul in fata destinului. Am ales sa nu-l mai provoc la dueluri inutile. In fata lui am pierdut intotdeauna. Si nu stiu daca a tinut de destin sau pur si simplu ai fost tu cel vinovat, dar nici nu ma mai intereseaza.
Nu-mi doresc sa te mai vad sau sa te simt. Nu-mi doresc sa te gandesti la mine si nici sa ma cauti. Nu-mi doresc sa-ti para rau. Sa fii fericit! Cu ea! Nu-mi doresc sa ne intalnim intamplator pentru ca mi-ar tremura genunchii. Au mai ramas sechele, dar se sterg. Perseverez. Incep sa ma iubesc pe mine si apoi sa ma revars asupra celor care ma vor, asupra celor care au nevoie si care sunt capabili sa primeasca.
Copile, ridica-ti fruntea spre cerul larg. Inchide ochii si adulmeca-i maretia! O simti? O simti cum te mangaie? Cum te poarta pe arpile sale?
Copile, intinde-te pe iarba abia crescuta. Miroase ghioceii si incalzeste-te in pamantul tanar. Aduna energie cat pentru zece vieti. Nu uita sa iubesti si iarba, si cerul, si marea, si muntele… Nu uita sa ramai om in aceasta lume a fiarelor. Nu uita sa traiesti in salbaticia firii tale. Nu-ti fie teama de respingere. Canta cu pasarile si zambeste lumii.
Copile, nu te da om matur. Copile, iubeste figurile ce ti-au trecut candva prin amintire. Tinere, voinicule, iubeste-ti copilaria, iubeste-ti libertatea si lipsa de griji. Imbraca-te cu hainele capatate de la verisorii tai, da-te cu sania pe dealuri, poarta ciorapii de lana si incalzeste-te la gura sobei cu bunicii tai. Ii vei plange ani in sir. Plimba-te-n gradina si adulmeca primavara. Asa-i ca-i fabulos? Asa-i ca acolo prinzi aripi? Asa-i ca te poti lupta cu zmei, cu diavoli…
Copile, vei regreta tineretea. Te vei privi-n oglinda trupului.Te vei oglindi-n apa robinetului din apartamentul tau luxos. Mana imbatranaita, parul grizonat, ochii plini de cearcane si grijile. Oh, iti vei dori sa te intinzi pe iarba verde, vei visa la libertatea sufletului…vei tanji dupa mireasma gradinii tale. Vei plange fotografiile si vei aprinde lumanari. Te vei revedea…
Cand imbracai hainele celor mari si voiai sa fii ca ei…
Copile, iubeste-ti viata si tineretea!
Copile…uita-te la mine…asculta invataturile ce ti le ofer, gratuit si iarta-mi indrazneala…copile iubeste lumea aceasta si lasa de-o parte superficialitatea si maturitatea. Ascunde-te-n carte, in visare si-n copilarie…ti le vei dori la un moment dat.
Mi-e dor… ma doare… tradarea ideilor mele de copil…
Pe vremea cînd eram şi Maya (the Moonchild) – 2007
7 Comments
angela ribus
30 June, 2010 at 2:03 pmTare, tare frumos. Mi-a placuuuuut!
alexxa
29 June, 2010 at 5:56 pmsi mie mi-e dor sa fiu copil :)
9vieti
29 June, 2010 at 3:24 pmfain :) altii m-ar fi “taxat” cu o viata!
Evergreen
29 June, 2010 at 3:15 pmE ok si un comentariu :)
9vieti
29 June, 2010 at 3:12 pm“aduna energie cat pentru zece vieti!” imi place asta!
…acu’ e drept ca energia aia o aduni degeaba daca o folosesti la bombanit si nu la savurat fiecare secunda. si tu stii asta si o spui tare frumos :)
ps: musai sa-ti spun ca imi place tare mult ce am citit. as vrea sa pot da stelute, fluturasi sau bile albe pentru asta.
Evergreen
29 June, 2010 at 3:04 pmmultumesc :)
dionisa
29 June, 2010 at 2:19 pmMi-a placut intr-un mod total special articolul asta. Sa expun aici motivele, ar fi prea mult. Si prea ai prins tu bine esenta. Cum nu suntem noi in stare sa pretuim clipa… si ne pierdem, atat de des ne pierdem in hatisurile vietii…
Numai bine.