oamenii de rând iau drept nebuni pe oamenii fericiți. se întreabă cum poți fi vesel din inerție? cum poți să te bucuri pentru faptul că e soare pe cer, soare care ne topește? cum te poți bucura ca adie vântul, când ne strică freza? cum te bucuri de ciripitul păsărilor, când fac așa zgomot de ne trezesc din morți?
oamenilor le lipsește umorul. le lipsește autoironia. se jenează de momentele ciudate, când ar trebui să râdă. blesteamă situațiile când ar trebui să le zâmbească-n față. se enervează pe alți oameni care îi ating în autobuz sau care îi reped la magazin. se enervează pe tot și pe viață și pe noapte și le bagă pe toate-n origini. mai bine s-ar prăji toți și-ar lua un trip mișto, un trip de fericire, ca să nu mai fie nimeni încrâncenat.
am întâlnit ființe c-o energie care-mi vibra până și-n creier, când intrau într-o încăpere se luminau privirile. ființe care pur și simplu te așezau în locul tău, te linișteau. ființe care te făceau să zâmbești, să te simți ocrotit, indiferent de starea ta inițială.persoanele astea nu-s niște sfinte, nu-s iluminate, ci doar oameni care și-au dat seama că nu rezolvă nimic făcând crize, fiind depresivi sau agresivi. și oamenii ăia-s cei mai buni pentru suflet.
oamenii ar trebui să facă dragoste. nu sex din inerție cu gândul orgasmului, ci dragoste profundă. și ar trebui să râdă, să nu fie închistați sau preocupați de felul în care arată. ar trebui să mediteze, să stea-n iarbă, să se bălăcească-n lacuri, să se plimbe în locuri pustii, să meargă la ateliere de râs, la yoga, la cățărat. dar mai presus de orice, oamenii ar trebui să iubească… atunci toate ar fi ușoare și amuzante.
hugslovepeace
>.<
1 Comment
sam
21 July, 2012 at 4:06 pmperfect zici. pacat ca nu te prea sculta nimeni :)