Mama (și cu mine)

E ziua mamei mele. Împlinește 52 de ani.
Adică eu aproape de două ori, adică ea o singură dată.
De câteva zile este tristă. N-o condamn. După o vreme fiecare zi de naștere nu mai e prilej de petrecere… pentru unii. O să sufle în tort, dar o să fentăm lumânările. O să-i umplem glastrele cu flori. O să-i cântăm și ca s-o amuz o să ciupesc corzile chitării fakeuind un cântec popular. O să-i spun c-o iubesc, lucru pe care-l fac rar și care sigur o s-o emoționeze. O să cinstim un pahar de șampanie. O să plece la serviciu, iar noi înapoi la îndeletnicirile noastre. Nimic din cele de mai sus n-o să-i șteargă tristețea din privire. Nimic n-o s-o facă să uite și nimic n-o să întoarcă 52 în 25.

E ziua mamei mele. Împlinește 52 de ani. Îi număr pe chipul ei blajin, îi citesc în zâmbet, în palme, în modul în care mă privește câteodată. O văd când se înfurie pe neputința ei, o văd cum tânjește, o văd cum tace și se resemnează. Nu pot decât s-o prind de umeri și s-o mint că e bine. Nu pot decât să plec capul și să-mi doresc să-i fie bine.

E ziua mamei mele. O iubesc!

Nerv în burice … ale degetelor, desigur.

Te strâng din mine bucată cu bucată în timp ce-mi târșâi papucii pe parchet. Pantalonii lălâi îmi cad de pe talie. Se vede dunga boxerilor verzi. Maioul de culoare corai descoperă un stern obosit. Părul roșu este prins neglijent, adică atârnă șuvițe rebele dintr-o coadă șuie. Oja a sărit de pe unghii. Unghii neroase de-o vreme. Lumina-mi joacă pe gene și eu o fentez cu umbre. Miroase a cafea. Îmi plac casele unde miroase a cafea.

Te strâng și te așez frumos în săculețul meu. Păstrez astfel de suveniruri. E tot o formă de dragoste, nu? Sau poate e doar nevoia de a mă făli în propria-mi față, 10 ani mai târziu. Ce ai avut. Ce ai acum. Habar nu am.

 

 

HugsLovePeace
>.<