Marea descoperire mare

noi suntem prezenți în viețile foștilor noștri, chiar dacă ei sunt bine mersi într-o nouă relație. pentru că ei sunt suma trăirilor cu noi plus alte trăiri. precum și ei sunt prezenți în traumele, bucuriile, gândurile, ființele noastre de azi. construite alături de cele de ieri. so. nimeni nu pleacă de lângă nimeni, decât fizic. în rest, ne influențăm destinele chiar și-n absență

double so… de aia-mi plac mie relațiile alea c-o singură persoană, marea iubire, the one and only… pentru că în alea nu există altcineva care să-i fi format inima. există doar doi. nu o sută șase mii

triple so… dar cum pentru mine e cam târziu să mă arunc în cap de pe o stâncă precum o pasăre fără conștiință și fără trecut, o să mă raportez la un citat dintr-un film văzut mai demult – nu contează cine e primul, ci cine rămâne ultimul – cu speranța că acesta va înțelege că-s labilă și cam dusă și-o să mă iubească indiferent de trăirile mele sinusoidale

e oarecum nedrept, dar dăm ce putem și cum putem.

și celălalt punct de vedere – datorită nouă/lor ei sunt/noi suntem mai buni cu oamenii care vin după. pentru că cei care au fost în viețile noastre și-au dărâmat ziduri poate au rezolvat și probleme esențiale și ne-au făcut să fim mai buni.

de aia cred că vom găsi pe cineva potrivit nouă, indiferent cât timp va trece până atunci. nu ne rămâne decât să căutăm. mereu. mereu. și să nu facem obsesii pentru nepotriviți

 

să vă fie bine!