Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Marți la cinci dimineața

Parcă sunt într-o altă viață, într-o altă formă. Una îndrăgostită.

Răsare soarele și-l privesc cu admirație și cu ochii cârpiți de somn. E frig, trag colanții pe sub blug, hanoracul pe sub polar, geaca și două glugi pe cap. Cutreierăm coclauri în căutarea atmosferei perfecte pentru cadrele din film. Din când în când mai dau rec pentru making of, dar pierd momente importante pentru că-s proiectată pe-un cer spumos pe care se ridică nori albicioși din hornurile matinalilor.

Și mă emoționez din lucruri mărunte.

E aproape pustiu satul, din când în când mai latră un câine sau mai cântă un cocoș. Nici sătenii nu mai sunt ce-au fost, îmi amintesc forfota de cinci dimineața de pe vremea când eram copil la bunici. Mulgeau vacile și le trimiteau la rând, hrăneau animalele din ogradă, pregăteau laptele pentru brânză, aduceau iarbă la viței, pregăteau căruțele pentru plecările la câmp și micul dejun pentru nepoții adormiți.

Și devin nostalgică, mă lovesc toate-n plex și-mi vine să schelălăi de dor.

Mâine începem filmările pentru un nou scurt metraj la care-mi lucrează mintea de ceva vreme. Avem 12 minute de peliculă 35 color și vrem să scoatem tot ce-i mai bun din noi și din ea. Discutăm până noaptea târziu și căutăm cea mai bună formă pentru a spune o poveste. Ne îndrăgostim de fiecare fotografie, fiecare gest imaginat, fiecare gând. Bem multă cafea, ne tolănim la soare și derulăm povestea nespusă încă. Trebuie să iasă!

Se va numi Marți și este povestea unui om bătrân care într-o zi, oarecare, iese din micul său univers rural și pleacă să protesteze la oraș. După un drum cu peripeții se trezește singur, bântuind străzile. Nu protestează nimeni, nu e cum a auzit la radio.  Dar își continuă demersul, urmând să se întoarcă total descumpănit acasă. După scurta escapadă revine la viața lui de zi cu zi, viața unui bătrân singur și bolnav, care pleacă să-și sape grădina.

Și este un film pe care-l fac în memoria bunicului meu pe care l-am pierdut acum 11 ani și care este inspirat din povestea singurului protestatar din Baia de Arieș.

Să-mi țineți pumnii! Să fiu lucidă, atentă, inspirată și curajoasă!

HugsLovePeace
>.<

 

 

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    julie
    3 April, 2012 at 1:57 pm

    Iti tin pumnii, e frumoasa povestea filmului!

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.