”Marți” merge la Aye Aye Film Festival în Franța

Acum o lună și ceva am primit un mail care anunța că scurtmetrajul ”Marți” a fost selecționat din peste 1700 de filme la un festival în Nancy, Aye Aye Film Festival. Ura! După lungi peripeții am reușit să trimit filmul într-o variantă digitală bună și cu subtitrare în franceză (mulțumesc UNATC, Abis, Andreea, surorix și Alex Bădeliță).

Cei de la festival au spus că mă așteaptă să le fac o vizită și că acoperă ei cheltuielile cu șederea. Cum viața de artist e una amărâtă, da, clișeul, a trebuit să caut să fac rost de bani de drum. O altă chetă pe blog ar fi însemnat prea mult așa că am căutat alte căi.

Am scris ICR-ului din Paris, dar mi-a răspuns cineva destul de târziu și apoi nu mi-a mai dat niciun semn. Nu știu care e procedura și durata.

Diana (un fel de înger) mi-a sugerat să scriu și la AFCN, că nu strică. Zis și făcut. Am mers la ei, le-am povestit despre mine, au fost minunați, am comunicat extraordinar și urmează să depun un dosar prin care să le cer sprijinul. Suma cerută nu este una mare, însă eu nu am de unde s-o scot. Că e greu mă cu domeniul ăsta și cu găsirea de muncă și apoi te-apucă toate și vrei să pleci în Papua Noua Guinee și să lași totul în urmă, să-ți vezi de tine prin alte părți.

………..

Deci s-ar putea să merg și eu în Nancy și să reprezint filmul, ceea ce ar fi cam bine…

Partea nasoală e că nu te învață nimeni ce să faci, la cine să apelezi sau cui să spui când ajungi într-o asemenea situație. Dar la toate workshop-urile ești sfătuit să circuli odată cu filmul tău, pentru că orice selecție e importantă și orice contact cu oamenii din domeniu e o oportunitate pentru dezvoltarea profesională. Pentru noii regizori, artiști sau cum s-or numi ei, e o reușită.

Școala nu se mai ocupă de studeții absolvenți și dacă nu ai o casă de producție în spate, ești cam fiul ploii. Important e să nu renunți și să dai din coate, să întrebi oameni, să găsești soluții. Că ele există.

Filmul nu s-a plimbat prea tare, a câștigat un mic premiu la Sarajevo Cocktail Film și a mai fost în Cluj, parcă. Dar merge acum să fie văzut de lume. Și sunt tare mândră de el.

”Marți”, inițial intitulat ”Gol” a ieșit la iveală datorită profului meu Nap Helmis și a protestatarului din Baia de Arieș.

Adriana Crăciunescu, directorul de imagine, a avut 12 minute de peliculă color și încredere în ideea noastră, Constantin Cojocaru a zis un da hotărât, plăcându-i personajul și Mihai Biță, producător, ne-a pus casa și masa din Broșteni la bătaie.

Cu noi a venit și Boroka Biro, asistent de cameră… și cam ăștia am fost. Dar ne-au ajutat oamenii faini din Focșani și oamenii din satul Broșteni, pe care i-am și filmat, dar au picat la montaj.

Montajul și sunetul sunt semnate de Alex Bădeliță.
Ada Milea ne-a zis că putem să luăm piesa ei, dragă mie, Graniță-n raniță și a ieșit filmul.

Mulțumesc tuturor celor care au contribuit chiar și cu o părere, că tare mi-e drag proiectul ăsta! Și mulțumesc Ninei că ne-a făcut un afiș tare fain, în timp scurt.

Mă rog. Nu știu dacă e bine să scriu, dar eu scriu în cazul în care se mai trezesc alții în papucii mei, să nu-și piardă speranța, că dacă ăsta e drumul lor, se întâmplă ce pare de neîntâmplat. Deci cu încredere și cu voia Universului, ies toate!

Mă, citesc din Arsenie Boca și mă minunez, ba mă umflu de plâns. Suntem cam proști, noi oamenii. Dar nu știu de unde, că avem atâta bun în noi…

Și nu știu câți din cei pe care i-am supărat citesc aici, dar tare-aș vrea să știe că mă căiesc și mă pedepsesc pentru toate.

Cu bine,