Mărul Evei

Se așează anii unul câte unul peste trupul și sufletul omului. Ne umplem de riduri, corpul este mai greu de întreținut, timpul devine inamic și nu sursă inepuizabilă de plictiseală, dar odată cu nefericirile căpătăm și mintea. Experiența acumulată de-a lungul anilor se vede-n ochii omului, în nervul devenit răbdare, în modul liniștit în care mănâncă un măr.

Azi, în timp ce mâncam agale un covrig, m-am întrebat dacă am iubit vreodată? Și asta pentru că, gândindu-mă la un bărbat cu care n-am împărțit mare lucru, mi-am zis în gând că-l iubesc. Cum să iubești un om fără să-l cunoști? Doar așa, din ce ți-ai permis să presupui? Și nu este o trădare asta?

Am spus (de-a lungul vremii) prea ușor teiubesc, prea din scurt, prea spontan, prea devreme, prea negândit. Poate așa e, nu contest nimic, poate iese negândit, dar eu mă uit în palma mea și-mi dau seama din golul și lipsa amintirilor că poate nu am atins nivelul acela de iubire pe care o caut, pe care pot s-o ofer pe care o cer cu atâta ardoare.

E trist. Și pentru mine și pentru cei cărora le-am șoptit atâtea cuvinte fierbinți pe care, ciudat, le-am simțit. Uneori intens, copleșitor de pregnante, adânc în viscere, alteori dintr-o inerție, din obișnuință sau sub efectul momentului.
Și da, se așează peste mine anii. Colegii mei fac mișto că-s deja babă. Mie-mi place atât de tare vârsta asta, că am senzația că o să fie un an al naibii de productiv. Observ schimbările și gândurile, atitudinea, relaxarea cu care trăiesc unele emoții pe care cândva le etichetam deja drame, conștiența feminității și sexualității mele, frământările care-s cu aromă de maturizare… dar cel mai mult mă bucur de relațiile pe care le am cu oamenii și faptul că mă simt liberă în preajma lor.

Trăiesc libertatea de a face gesturile naturale mie, de a nu mă modela după alții, de a nu căuta să intru în vreun trend sau în vreun grup, de a nu căuta cu disperare să strâng amintiri, ci să le las pur și simplu să vină. Lipsește disperarea, dar a rămas pofta de viață.

Ronțăi un măr și mă gândesc la câți bărbați am iubit cu toată ființa mea – la care (poate) m-aș întoarce acum – pe care să-l am în suflet ca referință… e încă prea devreme să trag linie așa că las timpul să-mi așeze-n palmă alte și alte amoruri.

HugsLovePeace
>.<

Foto