Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Melancolie

Nu aveam de gând să scriu rezoluții sau concluzii, dar am realizat că blogul ăsta este un bun reminder și că e mai bine să am, decât să n-am cuvinte de final de an.

Nu știu când a trecut. Știu că-s doar cifre și că pot să cred, dacă vreau, că e deja anul viitor. Dar prefer să mă aliniez mulțimii și să cinstesc așa cum se cuvine trecerea dintre ani.

Anul ăsta a fost unul spectaculos. Am avut de toate, dar cele mai frumoase-mi rămân plimbările prin lume: Sarajevo, Brighton/Londra și Reykjavik.

Nu mai știu când a trecut treaba cu dragostea și nu mai știu de câte ori m-am lepădat de ea. Dar am renunțat la numere fixe.

Rezolutii 2012 irule.ro

Am terminat școala și n-am intrat în depresia studentului care se simte rătăcit în viața-i. Am făcut și două filme și n-am fost posesivă cu ele.

Am învățat o groază de lucruri, mai ales despre mine. Ca entitate pe pământul ăsta. Și n-am cum să le înșir, pentru că nu le-am ținut o evidență, dar le-am simțit prezente în viața de zi cu zi, în relațiile cu ceilalți, în relația cu mine.

Am pierdut mulți oameni, dar am câștigat alții. Cumva lucrurile se echilibrează. Însă nimeni nu înlocuiește pe nimeni.

Am trăit senzații extreme, dezamăgiri profunde. Am redescoperit suflete vechi și dragi mie. L-am redescoperit pe Dumnezeu, într-o formă accesibilă mie și egoului meu. Am iubit. Mult de tot. Cu durere din aia despre care am citit în cărți. M-am uscat și m-am secat de disperare. Și a trecut.

Am citit foarte puțin și am văzut puține filme, ca să nu mai spun de piese de teatru. Aici aș vrea să mă redresez. Cumva.

Am ținut blogul ăsta.

Mi-am schimbat culoarea părului. Roșu a devenit mov închis.

Ah, am reușit să facem două Campanii de Crăciun de care sunt tare mândră.

2012 mi-a plăcut mult de tot.

Cu tot cu amenințarea apocalipsei. Cu tot cu dramele și experiențele neplăcute. Pentru că a fost parte din viața mea și fiecare moment a avut un gust aparte. Nu știu când a trecut pentru că n-am fost mereu conștientă de timp. N-am niciun regret și nu pentru că mă încăpățânez să nu am, ci pentru că totdeauna am ales cum am considerat că e mai bine. Atunci. Acum, poate aș face altfel. Dar acum nu e atunci.

Am trasat câteva planuri pentru 2013. Cele mai frumoase sunt cele legate de filmul de scurt metraj și de călătoria în Shanghai. Dar până atunci, mai sunt ore de trăit, drumuri de călătorit. Ne vedem în Cluj!

Să vă fie bine!

Foto

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    lorelei34
    27 December, 2013 at 1:12 pm

    Deci ceva de genul asta pregatesc eu acum, pt. 30 decembrie!!!

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.