Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Mersul pe sârmă fără corzi de siguranță

Te-ai întors. M-am întors, da.
Pui să faci un ceai. Șuieră ibricul. Torni meticulos apa fierbine în ceașca roșie. Eviți să mă privești.
Mă uit pe fereastră și număr frunzele rămase-n copac. Ultima dată când am fost aici erau verzi. Și crengile erau pline

Aștept să mă întrebi despre drumurile mele. Dar știi că aștept și mă chinui cu tăcerea ta. Uneori aș vrea să țipi la mine, măcar așa știu ce gândești.

Sorbi cu calm din ceașca cu ceai. O neliniște îmi strânge stomacul.    Parcă-mi vine să plec. Oare de ce am venit?

Îmi aprind o țigară. Deschizi fereastra. Mi-e frig. Privești impasibil prin mine.

Te-ai întors. Da.

Mai ai de gând să pleci? Nu. Cel puțin acum, nu. Înseamnă că rămâi? Rămân.

Aha, spui pe un ton ușor ironic. Pe gât îți zvâcnește o venă. Tresare aproape insesizabil. Însă eu îți cunosc fiecare detaliu din trup și suflet. Sting țigara. Timpul se prelinge lent printre noi. Parcă am înghețat ca două stane de piatră. Te uiți la mine și mă cuprind fiori de gheață. În privirea ta e altceva. E gol.

Nu mai fumezi, te întreb? Nu. M-am lăsat în ziua în care ai plecat.

Aha, spun. Păi poate o să mă las și eu. Ridici umerii ușor. Îmi mai aprind una. Dar nu azi. Mă las de mâine.

De ce ai venit, mă întrebi? Pentru că nu aveam unde să mă duc, pentru că aici mă întorc mereu, pentru că poate te iubesc, pentru că știu că tu-mi ești mereu, pentru că m-am chinuit fără tine, pentru că vreau să facem un copil împreună, pentru că mi-era dor de mirosul palmelor tale, de gura ta, de casa noastră, pentru că-mi oferi liniștea de care am nevoie, pentru că m-am potolit, pentru că e cel mai bine așa. Ridic umerii ușor.

Ți-am pus hainele-n cutia din cămară. Ai tot acolo. Ia-le și pleacă.

Rămân înmărmurită. Te ridici. Ieși pe ușă. Curentul îmi mișcă șuvițele de păr lăsate neglijent pe umeri. Și îți simt gustul în mine. A rămas golul. Identic cu cel din privirea ta. Simt mângâierea ta pe claviculă. Pe retină se derulează în slow motion toate momentele în care ne-am zâmbit.

Mă ridic. Știu că e ultima dată când te-am privit. Îmi iau cutia și plec.

Ultima dimineață-n doi.

dormi,

Foto

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.