Mi-au ramas in palme amprentele celor iubiti sau sapte lucruri de eliminat

uneori pun capul pe perna si am senzatia ca m-am intors in timp. fie traiesc o plenitudine avuta, fie am senzatia ca-s langa un anume om. ma trezesc buimacă, incercand sa nu ma agat de senzatiile astea. de ce ți-e frică? nu știu să definesc. la fel cum nu știu să povestesc un film cât să placă unui om. sunt senzorială. meseria aleasă nu-ți permite asta. trebuie să îți păstrezi mereu partea rațională activă. băi, dar când obosește omul unde se odihnește?

de eliminat:

7. ideea ca ma poate salva cineva

ma leg de anumiti oameni cu setea victimei ce zace intr-o balta de mizerie, dar nu se ridica pentru ca asteapta sa vina cineva s-o ia pe sus. ma leg si ma dezleg si iar ma leg. doar ca in ultima vreme, cu toate dozele de romantism ce zac in viscerele mele, am realizat ca nimeni nu ma poate salva pentru ca nu exista niciun pericol. se numeste viata si suferim cu totii de ea.

6. atasamentul de ideea ca vom fi vesnici

cand cunosc un om ma indragostesc de el si compun o suta de mii de scenarii in care vom fi prieteni pentru vesnicie. in realitate stiu ca e imposibil, mai ales ca eu cu rutina nu stau foarte bine, dar cand intru in zona de imaginar o iau pe aratura. atasamentul de ideea asta ca nu voi ramane niciodata singura are repercusiuni dureroase in realitate.

5. indoiala de sine

sunt usor de destabilizat. si ma indoiesc de mine destul de frecvent. mai ales cand apare un om cu un discurs foarte bine construit, argumentat si coerent. eu-s emotionala si ma pierd in idei plus ca am tendinta sa menajez oamenii. si colac peste pupaza, am senzatia ca nu stiu suficiente lucruri si ma fac de rusine. la final, ma duc in camera si ma autoanalizez. intotdeauna eu ies mai slaba si mai fraiera.

4. nevoia de a face parte dintr-un grup de oameni sau de a fi importanta pentru cineva

la urma urmei, seara, cand pun capul pe perna ramanem eu si gandurile mele. nu inteleg necesitatea asta sa stiu ca sunt utila cuiva. si totusi, exista. e acolo, pregnanta-n mine. nevoia de a-i face pe ceilalti fericiti pentru ca eu sa fiu fericita.

3. teama de a fi judecata

cumva am avut nevoie sa fiu pe placul celorlalti mai mult decat a fi pe placul meu. sa nu cumva sa ma abandoneze oamenii ca nu-s suficient de buna, desteapta, amuzanta sau prietenoasa. si mereu am simtit sa ma scuz pentru ca exist pentru ca gandesc altfel decat ei sau pentru ca nu am aceleasi opinii.

2. dorurile

de renuntat la amprentele celor iubiti. de eliminat dorurile care ma tin pe loc.

1. frica de a exista

cea mai nasoala forma de existenta e aia in frica. frica schilodeste si orbeste. mi se pare ca se intensifica odata cu maturizarea si cu pierderea “inocentei” ca totul va fi bine. frica de a exista vine la pachet cu frica de a nu-i dezamagi pe ceilalti. si de aici izvorasc toate panicile, blocajele si insomniile.

in final totul se rezuma la a nu bifa in fisa existentei tot ce pretinde societatea. si necesitatea de a invata sa traiesc cu asta.

…

foto