Mineri şi sînge, ah şi-un Irinel beat mort

Recunosc, am zăbovit la tv. Să-mi fie cu iertare.

Azi de împlinesc 20 de ani de la mineriade. Am văzut imagini celebre care au făcut înconjurul lumii. Am văzut oameni disperaţi, ortaci fără gîndire care-şi dădeau cu părerea despre umanitate şi apoi o stîrpea, intelectuali bătuţi cu bestialitate pentru credinţele lor pentru curajul de-a striga adevărul şi-am văzut un Iliescu mulţumindu-le acelor amărîţi idioţi veniţi să salveze ţara. Şi da, nu mi-a părut rău că i-au sabotat lansarea. Chiar dacă se consideră un act vulgar, barbar şi împotriva democraţiei , mă bucur că acel tînăr a avut curajul să-i strige în faţă adevăruri. Pentru că să fim serioşi, Iliescu nu merită nici glorie nici bucuria lansării unei cărţi. Am zis, deşi eu nu-s cu politica deloc.

Apoi am văzut că e ziua sîngelui sau ceva de genul ăsta. 2% din populaţia ţării donează, deşi ar trebui să fim mai mulţi şi pentru asta suntem blamaţi. Din păcate cerinţele sunt selective din start: greutate minimă 50 de kg, să nu fi fost operat în ultimul an etc. Ei bine, nu pot să donez pentru că nu am greutatea corespunzătoare. Oricum, se înregistrează o evoluţie considerabilă în rîndul numărului de donatori, ceea ce, zic eu, e de bine.

La final, un Irinel Columbeanu beat plecînd din club şi arătînd un mare deget jurnaliştilor care-l pîndeau. Aşa şi? Mare ştire mare. Nu mai are voie omul să bea? Ah, nu mai are voie Irinel Columbeanu să bea. Oamenii sunt în stare să înghită şi să accepte orice mizerie de ştire.

Nu-i aşa că acest mixt cultural v-a mai luminat ziua? Ei, cum nu?

Over.