Mintea îmbârligată, înșir idei fără nicio noimă

Vreau să fac blogul ăsta mai mișto. Ceva mai divers, să scriu ce scriam pe hypestreet, să fie și puțin comercial, cât să-mi aducă și ceva bani. Evergreen rămâne sub formă de blog personal, că nu reușesc fără asta, dar pe lângă, parcă aș mai adăuga și alte chestii. Acum caut un template care să fie fain și să mi se potrivească, mai apoi trebuie să mă dumiresc cum e cu paginile/categoriile. Dacă este vreun cunoscător dispus să-mi dea o mână de ajutor. Aleluia! Ah, și mai vreau logo și semnătură. N-am nicio idee. Dar vin ele, nu?

Săptămâna care vine am un first cut din ”About Love”. Sunt fericită.

Tot modific la scenariul ”About Fear”. O să încep să sun producători și oameni din domeniu să le spun despre el. Probabil va trebui să-l traduc în engleză și să-l trimit ca proiect pe la market-urile de film. În România e mai greu cu finanțarea. Mă rog, am aplicat cu el și la HBO și l-am trimis și la un concurs inițiat de Asociația Inspira. Poate răsare el soarele.

Trimit CV-uri și primesc mulțumiri pentru interes. Și cam atât.

Mă gândesc că poate ar trebui să caut să mă angajez în televiziune/presă/agenție de advertising. Probabil că libertatea mea și creația se vor duce în altă parte, dar nu știu care e metoda de supraviețuire. Nu găsesc un echilibru între viața de artist (mă rog, sună boem ce zic eu aici) și viața de om pragmatic.

În fiecare zi din viața mea îmi critic fiecare mișcare. Nu mă mai suport.

Aș vrea să existe un buton de refresh. Să mă pot reinventa la fel de ușor cum îmi tai părul. Nu-l am.

Sunt într-o perioadă bună, de aia nu mai scriu. Am senzația că o să reușesc dacă nu-mi mai impun termene. Simt nevoia de schimbări. M-am liniștit în creier în privința iubirii. Nu e timpul meu, nu e timpul ei. Mă ia uneori cu furii. Mă calmez. Număr zilele până plecăm la mare. Plăcerea mea vinovată.

O să mă apuc să scriu la cartea aia. Dar întâi trebuie să văd despre ce o să fie. Despre mine și despre care bucată din viața-mi?

Nimic nou și toate-s noi, de fapt. E o senzație de plutire. Nu mă mai tem și asta mă ajută să mă liniștesc.

zilele însorite sunt foarte aproape