Momente și schițe… de iubire

Doi oameni fracturați se îmbrățișează tăcuți. Pe chipurile lor se citește disperarea ultimului moment și setea, lăcomia, nevoia.

Doi oameni fracturați și cu răni adânci pe cord stau tăcuți și beau o cafea. Uneori fumează și câte o țigară. Privirile lor se întâlnesc rar, poate prea rar.

Doi oameni fracturați fac dragoste. O dragoste nebună, haotică și poate prea de timpuriu. Pe chipurile lor se citește, ce se citește pe chipurile lor?

Doi oameni fracturați de atâtea atingeri și atâtea doruri se frâng din zbor și se izbesc de sol. Unul peste celălalt, iar pământul le acoperă chipurile schimonosite de durere. Universul tresare și îi privește cu tristețe. Le-ar trimite mângâieri, dar cei doi se feresc unul în altul. Nu au nevoie decât de ei.

Doi oameni fracturați se împiedică la fiecare tentativă de dans. Dar ei râd și nu se sperie, ba o fac intenționat din dorința de a-l amuza pe celălalt.

Doi oameni bolnavi și palizi încep un război fără nicio miză. Steagul alb a fost ars din joacă, iar acum cei doi vântură palmele, dar ele sunt prea mici acolo în văzduh… și nu se văd, ceața îi înghite treptat.

Doi oameni privesc alte străzi. O apucă în direcții diferite când drumul se bifurcă. Și chiar de e o singură cale, cei doi se intersectează într-un moment, desenează împreună o schiță din ce ar fi putut fi o mare iubire și apoi se retrag, fiecare pornind într-ale sale.

Oamenii defecți sunt frumoși. Nu știu să spun de ce, dar niciodată nu mi-au plăcut oamenii “perfecți”. Ei nu provoacă, ei par să nu simtă, pe când cei defectați de-a lungul vremii au în suflete viața. Și pe ei îi caut și îi chem spre mine. De la ei să iau lumină și cu ei s-o împart pe a mea. Dar doi oameni defecți într-o singură schiță este cumva prea mult…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IyCRJmerW1Q]

Foto
Rene Magritte – Song of love