Momentele prețioase pe care le păstrăm în gând

De cele mai multe ori după ce ne despărțim de cineva încercăm un mecanism de apărare pe care-l regretăm mai târziu: ștergerea memoriilor legate de acea persoană. Și chiar dacă nu există o metodă specifică, ne chinuim în fiecare zi să nu ne amintim nimic din ce ne-ar putea provoca durere. Evităm locurile unde am stat cu omul ăla, evităm pozele, oamenii care ar putea să ne spună ceva despre el și fentăm mintea să o ia în altă parte sau spre alte figuri.

După ce trece furia rămâne starea aia de gol, dar de liniște. Și revin amintirile calde și plăpânde care se înfiripă pe neașteptate. Un miros specific, un sunet, un cuvânt spus de cineva și pornește avalanșa de senzații. Și atunci ne lăsăm purtați de ele pentru că râsul omului care ne-a fost cândva suflet pereche a făcut parte din noi și oricât ne-am chinui să-l scoatem e imposibil.

Probabil cele mai curate momente sunt cele în care te trezești lângă omul iubit și îți tresară sufletul ca-n prima zi. Îți amintești de senzația de dor și nerăbdare până la următoarea întâlnire, de primul sărut pe malul unui lac, moment în care ai tresărit ca un copil emoționat. Îți amintești că te-a prins de mână când vă dădeați în carusel pentru că ai spus că te temi. Îți amintești că îți aducea o găleată cu flori sau cânta colinde cu copiii la ușă, doar să te vadă zâmbind. Îți amintești îmbrățișări, atingeri, cuvinte, mirosuri…

Sunt niște momente-n viața asta pe care le trăim intens și mai apoi le prețuim. Pentru că ele, în puritatea desfășurării lor, ne definesc ca ființe cu emoții.

Nu știu care e cel mai frumos lucru pe care-l trăiești când iubești pe cineva. Sunt mai multe, de la pastele făcute împreună până la dragostea carnală. Nu știu dacă o iubire e mai bună ca alta, cum nu știu dacă ți se dă să iubești o dată tare de tot și restul sunt doar ecouri. Nu știu multe lucruri și nu le găsesc explicații raționale, dar știu că sunt trăim niște senzații uluitoare pe care le vom purta în noi până la final.

Cu bine,

Foto