sunt ameţită.
am multe de zis, dar sunt într-o continuă fugă. timpul nu vrea să stea în loc.
şi mă doare un ochi. şi nasul e înfundat. o fi de la “zăpada fină de plop”.
am poezii în mine şi talent în degete. pictez. arunc culori şi le împrăştii.
vine vara! asta o spunem cu toţii.
mă sperie ce vine. şi totuşi îmbrăţişez cu patimă. mi-e dor. un dor nespus şi neştiut.
flori pe balcon. multe culori. multă viaţă.
surîsul lui. te iubesc cu pasiune! am zis.
îngheţată şi Motoare.
să dansăm!
de văzut Apocalipse Now Redux (varianta de 3 ore jumate). Francis Ford Copolla face minuni în 1979.
6 Comments
yukytzuky
13 May, 2009 at 8:58 pmce vezi tu-n zare?
deea
13 May, 2009 at 3:40 pmma bucur ca te redescoperi putin mai optimista decat ieri, putin mai visatoare, mai fericita:)
Ralukaaa
13 May, 2009 at 8:23 amAm vazut filmul acum vreo 3-4 ani….foarte…deosebit! ;)
eightmode
12 May, 2009 at 4:13 pmeu nu vreau sa vina vara ! vreau iarna…
loanbistriteanul
12 May, 2009 at 2:02 pmMersi de vizită. Îmi place ce ai scris. Mai trec pe aici.
Pescarusul argintiu
12 May, 2009 at 1:53 pmCat de vast si de trepidant e decorul tau citatin, Evergreen!
Ai multe pasiuni frumoase, iar pictura e una extrem de speciala. Dansul e mereu provocator pentru setea noastra de exprimare.
Am retinut si eu titlul filmului marca Copolla, de acum 30 de ani, sunt convinsa ca merita vazut si savurat cu intensitate.
O zi senina, plina-ochi cu bucurii!