My manic butterflies

Număr câte săruturi am primit pe clavicula dreaptă, câte pe lobul urechii stângi, câte pe buza de jos. Nu știu. Parcă n-au existat niciodată. Parcă n-au să mai fie vreodată. Neprețuirea lor a devenit praf în vânt. Își pierd valoarea odată ce dispar din gesturile cotidiene, deși există un moment în care crezi că îți vor rămâne pe viață. Sunt doar senzații trecătoare.

Dacă mi-ar fi zis cineva acum x ani că pot privi impasibilă fotografii cu tine și copilul tău, aș fi zis că-i complet nebun. Aș fi urlat la el că nimeni n-o să te iubească așa cum o fac eu! Nimeni n-o să-ți poarte veșnic chipul impregnat în retină, atingerea impregnată în piele, gustul în gură! Nimeni nu te poate iubi ca mine, nici Dumnezeul tău, nici viața și nici Universul!

Hah, acum abia dacă-mi mai amintesc de tine… de tine și de felul în care-mi pronunțai numele, cu r-ul acela gutural. Hah, m-am curățat de prezența ta, nu-ți port nici ranchiună, nici regret. Nu-ți port nimic, decât o amintire vagă a unei nopți împlinite.

Dacă aș fi putut ghici în viitor aș fi făcut exact cum am făcut. Tocmai de aia nu mă interesează ce-mi ascund astrele, cu cine fac casă bună, câți bani o să am în cont, câți copii o să am și dacă or să fie plămădiți din iubire cu-un brunet sau blonziu. Dacă aș putea să mă întorc în timp cred că aș insista să trăiesc mai intens (dacă există acest mai) totul, până la o epuizare absurdă și stupidă. Atunci au farmec.

Trăiesc o oboseală cruntă și plăcută.
Și iată și melodia care merge de minune cu starea asta.

Lăsând la o parte abureala târzie, iar am rămas fără bani. Am băgat cardul, am retras cu delicatețe ultimii bani și cam asta a fost. La nici 10 zile de la venirea lor către mine, eu i-am și cheltuit. Dar m-am distrat și nu-i regret o clipă! Și banii se fac. Și dacă nu se fac se găsesc prieteni care împrumută roșcate sărace.

Mie-mi tot vine să zâmbesc. Deși nu mi se văd dinții de cearcăne. But I Love It!

HugsLovePeace
>.<