N-a (mai) fost și atunci ce a rămas așa pregnant?

Piața Victoriei. Seară. Liber.

Stăm pe peron. Tăcuți. Tu citești afisele lipite pe pereții murdari și eu mă uit obsesiv la ceas. Nu mă grăbesc nicăieri. Nu mi-e somn. Nu fac pipi. Nu mi-e foame. Singurul lucru care mă agasează este prezența ta, absentă. Nu ne-am certat. Am avut o dimineață ok, ca toate celelalte – îmi par 300 de mii de dimineți grele, acum – ne-am băut cafeaua, tu ai fumat cele 3 țigări și eu am ronțăit un măr. Nu ne mai certăm de multă vreme. Nu mai avem ce să ne reproșăm.

Vine metroul. Brusc îmi imaginez că e briza. Că suntem la mare, înapoi la început. Emoționați ne ținem de mână. Tu, atât de nou pentru mine, eu atât de inocentă pentru tine. Te-ai învechit, m-am devalorizat moral.

Ne așezăm pe scaunele albastre. Doamne, e atât de cald. Îmi cauți mâna. S-o ții din inerție. Privești înainte. Cândva ne plăcea să nă strâmbăm în geam. Și ne plăcea să ne ținem capetele grele unul pe umărul celuilalt. Cândva ne plăceam noi doi.

Te privesc cu coada ochiului, ușor îngrozită. Nu te recunosc. Lângă mine este un străin care-mi face cerculețe-n palmă cu degetul arătător. Ah, ce mă enervează asta! Mă râcâie pe suflet. Retrag mâna. Nu simți. Ești prins în alte mreje.

Nu te mai iubesc. Doamne, nu-l mai iubesc. Mi se înnoadă gândurile-n gât și-aș vrea să spun cu voce tare că te iubesc și că tot ce simt acum, nimicul și gaura asta mare dintre noi se datorează vremii mohorâte și pmsului meu. Se datorează nopților nedormite-n doi, problemelor de zi cu zi, orice altceva n-are legătură cu ce e înăuntru.

De ce e atât de grea seara asta? Și de ce diminețile-s palide? De ce respir greu când sunt cu tine și de ce nu-ți simt lipsa? Niciodată. De ce nu te mai vreau și de ce am renunțat să te mai privesc?

Obor. De două stații de metrou am realizat că nu te mai iubesc și nu pot s-o spun cu voce tare pentru că mi-e frică. Dacă o spun capătă contur și devine adevăr. Se închid ușile. Te rog nu mă săruta. Și nu-ți pune capul pe mine. Părul tău mă enervează, îmi intră-n gură. Și tâmpla ta zvâcnește pe umărul meu.

Dristor. Aș vrea să fie ușor. Să plutim departe unul de altul.

HugsLovePeace
>.<