Toată partea mea creativă stă sufocată într-un colțișor. Ăsta ar fi un semn bun, dat fiind că nu prea am avut vreodată vreun puseu creativ din prea bine. La mine ieșeau din prea plinul durerii. Și filmele și textele. Mă rog, am zis că nu mai sap pe zona asta că nu fac decât să mă frustrez, așa că uneori pic într-o melancolie blegoasă pe care o consum cu muzică tristă și îmi văd de drum.
Pe de altă parte mi-e dor să-mi zvâcnească buricele degetelor de la nevoia de a așterne aici tot ce atârnă greu în ființa mea. Mi-am promis cândva să scot o carte… ai mei mi-au făcut cadoul ăsta, cu speranța că poate ceva în mine arde să mă apuc de ea. Cică m-am schimbat. Din 2005 de când scriu aici. Da, știu, simt. Mă văd.
Chiar dacă am devenit mai axată pe mine și pe nevoile mele, mi se întâmplă uneori să mă găsesc afundată în viețile altora. De fapt, în percepția mea despre viețile altora. Și să scormonesc, să găsesc detalii și să mă leg de ele. Creez o anumită existență a celorlalți și mi se pare că e ce trebuie, ca mai apoi să iau și să așez peste ale mele. Și poc! Nu se potrivește nimic. Ceea ce e absolut logic pentru că mie personal nu mi se mai potrivesc gânduri și situații de acum x ani.
Uneori am senzația că vorbesc ca o bătrână resemnată. În ciuda temerilor acest 30 nu m-a pocnit absolut deloc. M-a prins nepregătită din anumite puncte de vedere, dar destul de așezată pe altele. Nu cred că eu sunt genul care să le aibă pe toate și să se mulțumească cu asta.
Pornisem de la o idee, dar m-a luat așa cu pasiune-n gândire și freamătă în mine frânturi din alte și alte însemnări.
De fapt am vrut să scriu, dar nu am avut resurse să mă urnesc. Nu credeam că vor seca, dar aparent se închide la magazinul de creație și ai nevoie să aștepți. Să nu disperi, ci să accepți că poate nu o să scrii niciodată o carte, n-o să mai faci niciodată film și nici n-o să înveți să cânți la pian. Nu că nu ai putea, doar că nu le faci, chiar dacă asta ține doar de tine. Poate înveți să iei pauze.
Derulez cei 10 ani și-am un blur în fața ochilor.
Uneori am senzația că sunt un balon și că pot să zbor unde vreau eu.
Sunt bine. Un bine pe care nu-l pot defini.
No Comments