Ne sancționăm în fiecare zi pentru ceea ce nu suntem

Cobor mâna pe spatele tău bronzat de soarele de mai. Pictez tablouri nepictate cu buricele degetelor fierbinți.

Te răsfăț cu dragostea fără teama că mâine vei pleca. Că mâine te vei plictisi de tot ce-am fost, de tot ce vom fi. Te uiți cu blândețe pe fereastra îmbăiată de lumină. Mijești ochii. Genele tale lungi se prelungesc a umbre. Te iubesc cu forța omului mic, decimat de celelalte iubiri. Te iubesc cu tăria omului disperat.

*îmi rod unghiile până sângerez. e un obicei prost căpătat din zilele anxioase. nevroze scurte și intense. pastilele de somn. somn a moarte. sunt pe malul celălalt. ceva mă atrage înapoi. luntrașul m-a abandonat.

Îți ascult bătăile inimii.

*se instalează în privirea-mi umbra dorului de ducă. bronzul de mai s-a dus. forța s-a stins.

E duminica oboselii mele. Unghiilor mele roase. Spatelui meu îndurerat. Ochilor mei umflați. Gândurilor mele păcătoase.

 

Photo: Jiri Ruzek