Certitudinea ucide vise…
Recunosc, sunt o persoana ciudata… niciodata nu ma multumesc, ma plictisesc repede (poate de aia am tot schimbat joburi), rutina ma omoara .
Trebuie sa traiesc in agonie ca sa ma bucur de extaz, eu trebuie sa lupt si sa ma zbat ca sa ma bucur de momentul suprem.
” Fluturii sunt liberi…”
Ma bucur de libertate si savurez din plin clipele de incertitudine. Am gustat din pocalul nebuniei si mi-a placut, a fost ciudat la inceput … ma temeam de eventualele consecinte, dar am realizat ca sunt prea multe de facut si prea putin timp!
Ma tem, ma tem sa nu cumva sa nu apuc sa traiesc si ziua de maine, ma tem de unica certitudine cu care m-am nascut : moartea, ma infioara gandul ca o sa devin “pamant de oale “, ca mor… asa… fara sa inchei romanul meu, idila mea cu viata.
No Comments