No pain, no… geeeeez

Tutorial Evergreenesc de căzut în freză ca un bolovan.

Cineva-mi zice Băbăloaică. Sună într-un fel care mă caracterizează… într-un alt fel. Am vrut să-mi demonstrez că nu este așa, că nu iau mereu deciziile cele mai proaste, că nu mă pătez de fiecare dată cu cafea, că nu mă lovesc în toate colțurile sau în singurul existent în cameră etc.

Am plecat cu Gionuts la Spring să luăm haleală. I-am zis să nu-și lege bocancii că eu i-am lăsat așa. Pe drum m-am împiedicat singură în proprii bocanci și am căzut la relanti în mijlocul străzii.

Desigur, Gionuts mi-ar fi salvat viața, dar ca întotdeauna, l-am surprins. Nu am căzut ca un om, ci ca un bolovan sau copac tăiat la bază (ca să citez din mari critici în viață). Genunchiul drept e vânăt și umflat, cel stâng și-a mai revenit. Coatele puțin julite, palmele scrijelite și degetul mic accidentat ( cu sangre chiar). În cădere m-am și răsucit și mi-am zgâriat și rama de la ochelari.

M-am ridicat. De atunci și se tot scurg nouă ore, mă târăsc… la propriu. Dacă nu-și revine butucul ăsta care șade pe post de rotulă, mă duc la doftor.

Mulțumesc Gionuts pentru grijă și pentru prosoapele ude și pentru răbdarea cu care m-ai ascultat în timp ce plângeam de durere. Acum aș prefera să nu mai faci mișto de mine, uneori se moare dintr-o rotulă bușită și mie-mi place maaaacsim să mă victimizez ca să capăt atenție. Yeah yeah yeah!
Mulțam și celorlalți de grijă.

Stau cu compresă cu gheață și mă gândesc ca o bătrânică. Bine că n-a fost mai rău. Că nu s-a rupt, că n-au zburat părți din corp sau că nu mi-am spart ochelarii.

Îmi plac anumite conversații. De fapt, îmi plac anumiți oameni care știu să converseze cu mine deoarece au avut răbdarea să mă cunoască și să mă aprecieze pentru ceea ce sunt, în ciuda defectelor mele. Păcat că-s puțini la număr…

Azi am reflectat (printre crize și urlete) la mine și la modul meu egoist de a iubi. Uneori sunt așa de oarbă că nu văd stânga-dreapta. Îmi lipsește cu desăvârșire spiritul de sacrificiu. Încă nu le-am așezat, le mai decantez. Oricum, a rămas pregnantă în mine o întrebare: cât de căcat trebuie să fiu să se retragă galant din viața mea vreo șapte sau opt oameni deodată?

HugsLovePeace
>.<