Ca-n viață, ca-n filme

No pain, no… geeeeez

Tutorial Evergreenesc de căzut în freză ca un bolovan.

Cineva-mi zice Băbăloaică. Sună într-un fel care mă caracterizează… într-un alt fel. Am vrut să-mi demonstrez că nu este așa, că nu iau mereu deciziile cele mai proaste, că nu mă pătez de fiecare dată cu cafea, că nu mă lovesc în toate colțurile sau în singurul existent în cameră etc.

Am plecat cu Gionuts la Spring să luăm haleală. I-am zis să nu-și lege bocancii că eu i-am lăsat așa. Pe drum m-am împiedicat singură în proprii bocanci și am căzut la relanti în mijlocul străzii.

Desigur, Gionuts mi-ar fi salvat viața, dar ca întotdeauna, l-am surprins. Nu am căzut ca un om, ci ca un bolovan sau copac tăiat la bază (ca să citez din mari critici în viață). Genunchiul drept e vânăt și umflat, cel stâng și-a mai revenit. Coatele puțin julite, palmele scrijelite și degetul mic accidentat ( cu sangre chiar). În cădere m-am și răsucit și mi-am zgâriat și rama de la ochelari.

M-am ridicat. De atunci și se tot scurg nouă ore, mă târăsc… la propriu. Dacă nu-și revine butucul ăsta care șade pe post de rotulă, mă duc la doftor.

Mulțumesc Gionuts pentru grijă și pentru prosoapele ude și pentru răbdarea cu care m-ai ascultat în timp ce plângeam de durere. Acum aș prefera să nu mai faci mișto de mine, uneori se moare dintr-o rotulă bușită și mie-mi place maaaacsim să mă victimizez ca să capăt atenție. Yeah yeah yeah!
Mulțam și celorlalți de grijă.

Stau cu compresă cu gheață și mă gândesc ca o bătrânică. Bine că n-a fost mai rău. Că nu s-a rupt, că n-au zburat părți din corp sau că nu mi-am spart ochelarii.

Îmi plac anumite conversații. De fapt, îmi plac anumiți oameni care știu să converseze cu mine deoarece au avut răbdarea să mă cunoască și să mă aprecieze pentru ceea ce sunt, în ciuda defectelor mele. Păcat că-s puțini la număr…

Azi am reflectat (printre crize și urlete) la mine și la modul meu egoist de a iubi. Uneori sunt așa de oarbă că nu văd stânga-dreapta. Îmi lipsește cu desăvârșire spiritul de sacrificiu. Încă nu le-am așezat, le mai decantez. Oricum, a rămas pregnantă în mine o întrebare: cât de căcat trebuie să fiu să se retragă galant din viața mea vreo șapte sau opt oameni deodată?

HugsLovePeace
>.<

 

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    adamutza
    12 December, 2010 at 12:24 am

    Nu e vb de cat de kk esti tu, ci pur si simplu cand un cuplu se desparte prietenii comuni sunt pusi intr-o situatie mai delicata, de parca si ei tre sa aleaga un drum si … aleg …culeg
    sau poate nu de situatia asta era vorba …prietenii comuni…

  • Reply
    Adelina
    11 December, 2010 at 9:56 pm

    Eu nu m-am retras. Hai ce vrei să-ţi fac dulce ca să-ţi treacă? :) Şi eu sunt împiedicată. :)))

  • Reply
    Evergreen
    11 December, 2010 at 8:59 am

    Roxana – dap, adio babaloaica din mine

    Piticugras- am fo’ cuminte domne’

    Intj – multumesc :)

  • Reply
    INTJ
    11 December, 2010 at 2:03 am

    hmm … la 7-8 oameni deodata coincidenta e prea mare ca sa fi fost doar vina ta. sigur au mai fost si alti factori …

    io am mai auzit ca fetele se impiedica … da’ era musai s-o faci chiar atat de realist? insanatosire/vindecare grabnica … si data viitoare aminteste-ti cum e la filmari (it just looks dangerous). :)

  • Reply
    piticugras
    10 December, 2010 at 11:42 pm

    deci s-a ajuns la prosoape ude… acasica…
    cotzofano, te vindeci repede rau. hehe.

  • Reply
    No pain, no… geeeeez - Ziarul toateBlogurile.ro
    10 December, 2010 at 11:04 pm

    […] No pain, no… geeeeez Sat Dec 11, 2010 0:12 am Tutorial Evergreenesc de căzut în freză ca un bolovan. Cineva-mi zice Băbăloaică. Sună într-un fel care mă caracterizează… într-un alt fel. Am vrut să-mi demonstrez că nu este așa, că nu iau mereu deciziile cele mai proaste, că nu mă pătez de fiecare dată cu cafea, că nu mă lovesc în toate colțurile sau în […] […]

  • Reply
    Roxana
    10 December, 2010 at 10:26 pm

    Fii mai atenta!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.