Noapte albă pe drum lung și luna veghează tăcută

Duduie Satie în căști. Merg pe jos că am pierdut busul de noapte. Futu-i! Ultimii bani i-am dat pe-o bere. Pe două, mă rog. Mă bat balerinii de doi lei cumpărați de la chioșcul din colț. Am degetele mici făcute praf. Cred că-mi curge sânge. Dar merg înainte că înapoi n-am unde să mă întorc. S-au ferecat porțile.

”Știi ce e nasol? Că am așa multă iubire de dat, dar nu e nimeni s-o primească”

M-am uitat în ochii tăi și am știut. Am știu de dinainte să știi tu, probabil. Că s-a dus și asta. Că n-am cum să te țin legat de nefericirea mea. Că n-am cum să-ți cer să-mi fii alături când eu tânjesc la altcineva. Că n-am cum să mă cuibăresc în brațele tale într-o noapte ca-n următoarea să dispar. Că pur și simplu tu ai avut curajul să pleci și că oricât de nasol o încasez, mâine dimineață o să rămână bucuria că ți-e bine.

Timp de 30 de secunde am zis că e gata. C-o iau de la capăt în lupta mea împotriva emoțiilor. Că devin iar control. Că nu mă mai îndrăgostesc nici în ruptul capului. Că o să fiu forever alone și că o să fie perfect. Că-i dau dracului pe toți. Că câr. Că mâr. Momente mai târziu mă întrebam dacă fac mișto de mine sau chiar cred. Nu m-am crezut.

Nu mai contează nimic. Nici cât de singură mă simt. Nici cât de singură sunt, de fapt. Nici că fiecare merge pe drumul lui. Nici că dispar oameni. Nici că am senzația că n-o să mai găsesc iubirea și că o să mor singură și frustrată. Nici că o să iau toate animalele de pe stradă ca să-mi ocupe spațiul. Nici că mă bat pantofii. Nici că n-am nimic decât 27 de ani adunați grămadă. Nici că n-am pui de carieră, minim de bani puși de-o parte, casă, mașină, planuri pentru mâine, filme premiate la cannes. Nimic. Absolut nimic.

Vânătoare de fluturi chiuniți de soartă. Stingeți lămpile. Derutați-i pe fraieri.

Sunt suma tuturor tâmpeniilor pe care le-am spus, făcut, gândit vreodată, dar asta nu scuză cu nimic momentul ăsta. Ce? Așa ne putem scuza cu toții. Asta sunt și la revedere!

Un căcat. Nu mai înțeleg nimic. Sunt într-o confuzie maximă.

Haosul are gust metalic. Și niște bere cu tutun. Căci da, eu nu mai fumez, dar îmi cumpăr țigări.

Forever alone day one. Let the parteeeh begin.