Uneori lumea e doar un miraj sau proiecţia propriei noastre imaturităţi. Caut drumul spre casă. O altă casă. O altă noapte. Un alt viers pe buze. O altă mireasmă. Să fie liliac! Să zboare. Visul. În sus. Înspre infinit. Cînd se termină de cîntat. Să dorm. Un somn liniştit. De înger fără frici. Să nu zic nu. Drumuri la amurg. Mare şi dor. Doar dor. Confund lumile şi amintirile şi visele şi realitatea. Bucăţi de sticlă spartă colorată în roşu. Roşu mă duce cu gîndul la sînge. La crimă. M-ai ucis!
6 Comments
evergreenstory
3 February, 2009 at 1:20 pm:)))))))) bine Twitule, bine!
Lolli – acum beau cafea. sunt treaza~
TwiTiSh0r
3 February, 2009 at 1:18 pmevergreeno zambeste larg ca optimismu`i mai bun decat melancolia!
Te tangoizez eu acum numai zambeste
lollitta
3 February, 2009 at 11:31 ameu stiu drumul spre casa, doar ca nu pot porni pe el.
visul cateodata te ajuta sa gasesti, asadar spor la visare
evergreen
3 February, 2009 at 9:08 amsa fie tango!
Amy
3 February, 2009 at 9:07 aminteleg foarte bine. nu sunt pers potrivita sa zic nimic care sa te binedispuna.
ce-ai zice de un dans?
Anda
2 February, 2009 at 11:28 pmSi mie mi-e dor de mare si de un anume amurg. Si amintirile se combina cu visele si cu realitatea si e varza in capul meu de o vreme.