Secvente

Nobody’s home

[ Ma astept sa pice netu ‘, de cateva seri incoace de cate ori vreau sa public ceva pica netu’ ]
Uneori raman surprinsa de micile siretlicuri pe care le poarta viata asta prin buzunarelele ponosite ale vechii geci . Nu-mi vine a crede cat de nedreapta poate fi, iar asta ma face sa ma simt inutila, ca un desen mazagalit de un copil de doi ani.
Toate lucrurile firesti care mi se intampla ma enerveaza cumplit, o sa-l recitesc pe Bacovia [poetul ce mi-a amarat adolescenta], ca sa-mi duc nervii la maximum… poate obosesc si cedeaza in cele din urma.
Sunt atat de “om”  incat mi se face greata de mine cateodata, intotdeauna am incercat sa-mi depasesc barierele, sa lupt cu orizonturile cotidiene, sa fiu altfel decat tine… omule!
De cateva nopti nu am somn. Visez cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti .
Ma uit, e mai bine asa… si fac ce stiu sa fac cel mai bine… sa fiu om.

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.