Note pentru mine. Dar publice

E dita luna pe cer și fumez una pe balcon. În timp ce mă bâțâi pe o melodie din playlist. Lumea e-n cluburi. E liniște-n cimitir. Câteva lumânări aprinse. Ce zi e azi? Cine sunt azi? Ce-am învățat ieri?

Notă pentru mine: încetează să mănânci atâtea dulciuri și atâtea înghețate. dacă te îngrași, o să-ți scadă respectul de sine. deci oprește-te dracului!

Azi mi-am propus să alerg, să-mi umflu roata la biclă, să termin ce aveam de lucru, să citesc, să împletesc căciula a la Cousteau. Am iești până la colț și mi-am luat dulciuri, n-am lucrat nimic, m-am uitat la seriale (Go On e mai mișto ca Mr. Sunshine), am împletit două rânduri și-am deșirat tot (nu pot să fac asta), n-am citit un rând (Domna Bovary e chiar mișto) și deja mi-e foarte somn.

De câte ori ies din bârlog mă simt străină de tot. Port pe chip masca de hater.

Azi C. mi-a mărturisit că m-a iubit mulți ani și că m-a vrut. Am fost și eu îndrăgostită de el pe la 15 ani. Am și fost împreună vreo două săptămâni, într-o vară. Dar era prea târziu atunci. Îndrăgosteala mea trecuse. Mi-a zis că i-a fost teamă să nu mă facă să sufăr. I-am mulțumit pentru grija purtată. Să stea liniștit că m-au rănit alții.

Notă pentru mine: bifează tot ce-ți poftește sufletul. fără prea multă analiză. fără prea multe bătăi de cap. când va fi momentul potrivit și când vei întâlni omul potrivit, vor veni chestiile natural. altfel, prea multe probleme pentru prea puțin timp.

Și cum mă plimb eu pe holul îngust al apartamentului din Bobocica, mă izbește o imagine cu mine la 40 de ani, plină de regrete. Lucru care m-a înspăimântat că nu-mi prea place să mă gândesc la mine într-un viitor. Adică, dacă tot îmi proiectez o imagine cu mine, vreau să fie una pozitivă. Deși viața mi-a demonstrat că nimic din ce mi-am propus n-o să fie așa. Mă rog, eu visam mult pe vremuri.

N-o să renunț niciodată la visul casei albe cu ușă roșie. Cu gărduleț alb. Cu grădină. Cu golden retriever și pisici. Cu pomi fructiferi. Cu alee îngustă. Cu felinare. Cu foișor. Cu lac.

Ce nu știu?

Trec prin deruta oricărui om care habar nu are încontro se duce. Dar măcar nu mi-e frică.

Notă pentru mine: asta nu e o depresie. te râzgâi. și te pisicești.

Oare tata ce face? Bunicul? Oamenii care s-au dus de pe pământul ăsta, din viața asta?