Nu catadicsesc

Nu știu de unde s-o încep, însemnarea asta. Desigur că nu știu, că îmi vin cuvinte din toate direcțiile și ele trebuie legate frumos într-o frază coerentă, să priceapă cititorul. Alminteri mi se suflă în cască (iar) că scriu în dodii.

“Rocs, încalcă-ți principiile… despre asta e viața” (asta sună așa Evergreenesc).
Mulțumesc dragule, dar viața este și despre iarba prea scumpă și nopțile prea lungi. Mi le-am încălcat și n-a ieșit nimic, doar nu era imboldul meu, ci un șur în cur să reacționez, deși inerția nu-mi permitea. Am făcut-o automat, din dorința de a experimenta și de a-mi dovedi că pot, că dorul se poate consuma. Habar nu am, caut scuze. Nu știu, că acum mă simt ca un struț. (săracii)

I-am scris. N-a răspuns. Încă din momentul în care am dat send, deși era idle acolo, am zis că-s o mare loooozăriță din aia. Clar! Imagini cu mine cu semnul L în frunte și din astea, muzică ciudată, eu plesnindu-mă peste față și tot așa. În fantezia mea fumam acea țigară și lucrurile mergeau frumos și normal mai departe, adică ceva drăguț și cuminte, platonico-romantic. Eram aproape, atât de aproape, că dacă mă concentram suficient auzeam cum respiră.

*** nu am rezistat

Iată-mă că nu mă opresc. Acest loozărism continuă până când chiar am ajuns să mă plesnesc. Îi mai scriu o dată și îmi cer scuze pentru seara precedentă așa ca prostuțele alea de 12 ani care se înroșesc dacă le gâdili părul. Nu-mi răspunde a doua oară. Acum sunt spânzurată de bec și aștept să mor încet și sigur. Ceea ce e demențial! Pe bune, pe asta nu am mai făcut-o. Să mă agăț de bec și să îmi repet cuvinte urâte despre mine.

***am rezistat cât am putut

Am fost la film și la after party, Constantin și Elena (documentar). Peripeții, dar am intrat. Taraful Haiducilor, vin fiert. Fromooos foc! Desigur că tipul de care-mi place este angajat într-o relație serioasă cu o domnișoară în fața căreia mă înclin cu grație. Asta fu tot, adică nu-mi mai place de el… muah!

Aseară am făcut o scanare la 360 de grade, uitându-mă după tipi. Atunci mi-am zis, clar, n-are cum! Nu pot decât să caut să mă distrez și odată cu asta să caut și omul care să împartă aceste distracții cu mine. Adică să nu fie leneș, ci implicat și activ și să-i și placă. În fine, n-are cum a doua oară, că încă nu-s zglobie și vindecată.

Deci da. Am în cap niște proiecte. O să le scriu. O să fac mari filme. O să iau multe premii și o să am propriul chef cu vin fiert și tarafuri și propria lansare pe dvd and shit. Ne-am înțeles? Voi intrați gratissss.

Închei că mă pregătesc de alt film. Sunt activă! Sunt în lume! Arunc bezele și cunosc oameni.
Vine Crăciunul și nu mă impacientez. Fac trei prăjituri, abia aștept!
Vine vacața, deci am timp de beri și vinuri. Sunați-mă, chemați-mă!

HugsLovePeace
>.<