Nu e timp

Alerg cînd în colo cînd încoace şi nu am timp să stau. Citesc pe fugă, mănînc pe fugă, fumez pe fugă şi tot aşa. Am o mie de lucruri la care să mă gîndesc şi altele o mie pe care să le fac. 
Aseară m-am plimbat în beznă pe străzile pe care cînva copilăream sau îmi pierdeam vremea. Atunci lucrurile erau mai complicate, mai grele, mai apăsătoare. Atunci nu aveam minte, nu aveam elan şi nici chibzuială. Atunci simţeam cu totul şi mă dădeam la fel. Cui credeam eu că merită. Şi de cele mai multe ori dădeam chix pentru că simţurile mă trădau.

Abia aştept să am un weekend în care să mă pregăstesc cum se cuvinte de toamnă. Să am timp să-mi aşez hainele în dulapuri, să-mi aprind lumînări parfumate, să ascult chill out  şi să citesc pe balcon… sunt aşa însetată de lectură că am cartea mereu după mine.

Sunt la birou. Tastez cu grabă, desigur.

Vă îmbrăţişez pe toţi laolaltă şi pe fiecare separat.