Nu mă întreba de ce

nu-mi plac oamenii care înșiră o mie de calități atunci când susțin iubirea față de cel de lângă mi se pare că așa totul se rezumă la câteva trăsături și gesturi, că îl iubesc pentru că și el mă iubește, din astea de doi lei de rahova și nu e cazul

îmi plac ăia care se pierd și roșesc care nu știu să explice de ce pentru că pur și simplu pentru că uită-te și tu e absolut genial și vreau să-l respir și să-l simt aproape tot timpul habar nu am să-ți zic 3 calități și 3 defecte

nu-mi plac oamenii care rezumă emoția unei relații la stadiu de confort și la ce bine ne potrivim noi doi dar hai s-o ardem freestyle că nu e cazul să ne implicăm pentru că oricum se duce dracu mai devreme sau mai târziu

îmi plac fraierii care (deși și-au luat țepe) încă mai au o mică speranță că de data asta finalul e altul și nu ăla obșinuit că o cană de cafea împreună sau o dimineață înseamnă mai mult decât un futai bun

nu-mi plac oamenii care nu știu ce vor când de fapt știu dar nu au curajul s-o recunoască

îmi plac ăia care nu zic ce vor dar acționează să obțină

nu-mi plac oamenii care coboară iubirea la nivel de asflat urban pe care o pot călca toți în picioare după pofta inimii

îmi plac ăia care o ridică-n slăvi că până la urmă ce altceva avem bun de făcut

 

așa că te rog mai bine hai să ne plimbăm de mână în cișmigiu la 10 dimineața și să bem cafea cu aromă de vanilie dar nu mă întreba de ce mi-ești drag pentru că n-aș ști să-ți răspund și pentru că nu vreau să caut motive

 

scrisoare târzie spre necunoscut