Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Nu mă mai doare și-am umbrelă magică sub soare

Am tras o gură de aer de-am amețit și de atunci tot așa sunt.
Nu recuperez niciodată somnul ratat și-mi place starea de anxietate.
Nu mi-e foame. Nu mi-e nimic.

Am obosit să mă împart între egoiști. Am obosit să merg pe stradă și să-mi strivesc privirile-n asfalt, măcar-măcar de nu mă vezi. De nu mă vrei. Am obosit să caut acolo unde știu din start că nu e. Și-am obosit să te las să mă prinzi de ceafă și să-mi arăți tu cum e viața.

Uneori merg pe stradă sau mănânc un măr și mă gândesc la tine. Se întâmplă să mă gândesc la ce faci în momentul ăsta. Nu te întreb și nu reușesc să-mi răspund niciodată.

Aș vrea să vină cineva și să-mi promită c-o să fie bine.
Să mă țină-n brațe.
Aș vrea să aibă cineva grijă de mine.
Să fiu cuminte.

Trece viața.
Am început să număr invers. Pasiunea mea: numerele.
Trifoi cu patru foi. Dimineți reci. Apusuri încărcate.
Tutun în plămân și vin. Peste măsură. Povești. Trosnesc lemnele-n sobă și gândul meu e gol. De tine. De noi.

Mi-am plantat flori. Au murit astă iarnă.
Am reparat-o pe Rocco, dar vin ploile.
Vine mai și n-am scris nimic la licență.
Vreau să călătoresc.
Am rămas iar fără bani.

Nimeni nu știe ce port în suflet și nici eu nu știu ce poartă alții.

Atunci să dormim, zic!

hugslovepeace
>.<

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.