Nu cred in vrajeala asta cu dorinte sau obiective incepand cu 1 ianuarie insertoricean. Intuiesc ca-s extrem de putini oameni care-si seteaza ceva la inceput de an si chiar reusesc sa duca la bun sfarsit ce si-au propus. Mi se pare o pacaleala ieftina si un hype contrafacut sa crezi ca te vei reseta incepand cu o anumita zi, doar pentru ca se reseteaza o cifra in calendar.
Dar am crezut. Ohoooo. Cu cata speranta am crezut.
Am crezut in anul care vine. Pe 31 seara ziceam ca asta e anul meu! Ma gaseam destul de sifonata in fata oglinzii si probabil ca incercam sa ma agat de orice speranta ca sa vad lumina din bezna. Eram foarte increzatoare (naiva) ca asa va fi si apoi ce sa vezi? Era un an absolut normal, ba chiar din cauza asteptarilor nerealiste era un an perceput mai nasol decat era de fapt.
Acum, ca sa fiu onesta, exista ani mai misto si ani mai putini misto. Probabil ca daca are cineva rabdare sa stea si sa deseneze niste puncte de cotitura si niste decizii, toate au un fel de sens. Dar n-are nimeni nici timp, nici rabdare sa stea sa analizeze toate deciziile care au dus in punctul x. Sau nu vrea nimeni sa-si asume consecintele.
Faza e ca am 40 de ani si uneori ma trezesc povestind ‘acum 20 de ani’ si e ridicol cata viata am trait si ca am atatea amintiri. Dar nu pot sa spun un an exact. Nici anul cand a murit tata. Nici anul cand am terminat facultatea. Nici cand m-am trezit vindecata de dor. Dar nu ma deranjeaza. Pentru ca toate sunt ale mele.
Nu am neaparat ani, dar am etape sau momente. Le putem numi chiar epoci. S-au amestecat imagini si niste senzatii, franturi de conversatii si gusturi, atingeri. Multe au fost cu tristete si durere, cu disperare si urcat pe pereti. Dar au fost si multe bune si intense, dulci si aromate ca o noapte de vara cand te plimbi matoala pe strazi.
Cred ca cele mai multe amintiri le poarta oamenii pe care-i ai cu tine. Stiti gastile alea de prieteni care cand se vad povestesc aceleasi si aceleasi chestii? Si cred ca atunci cand oamenii pleaca iau cu ei si bucati din amintirile tale. Si daca esti putin ca mine, uneori alegi sa le stergi tu cu totul, poze, obiecte, ganduri – ca sa te protejezi de ce-a mai ramas.
2026 e un an. nu-mi place in mod deosebit ca nu sunt fan numere pare. nu astept nimic de la el. astept de la mine sa fiu mai calma, mai prezenta si sa pastrez exercitiile de recunostinta. sa tin de oamenii buni pe care-i am in preajma. sa cresc ca om, ca mama, ca om, ca profesionist, ca manager, ca regizor. si sa aleg sa am timp.
Mi-a ramas citatul asta ‘If there is nothing but what we make in this world, brothers, let us make good‘.
Este din ‘My Friends: A Novel’ de Fredrik Backman. Este de fapt un citat din Beta Ray Bill, aparent un personaj din lumea Marvel Comics.
Cu bine,
No Comments