Confesiuni

Nu ne putem hrăni numai din resurse proprii

Chiar dacă aflăm pe parcursul vieții că suntem singuri, murim singuri, avem nevoie de oameni. Prieteni, iubiți, părinți, amici, cunoștințe. Oameni de toate felurile care să compună tot peisajul nostru emoțional. Oameni pe care-i iubim, de care nu ne place, oameni despre care doar am auzit câte ceva și tot așa.

De cele mai multe ori ne hrănim din resursele lor.
Și de multe ori apucăm oamenii care ne sunt nocivi și luăm din resursele lor să ne hrănim o rană a noastră. Avem noi tendințe din astea nesănătoase. Poate asta înseamnă proces de vindecare, să pui pe tine mizeriile altora, ca mai apoi să le dai jos și să fii tu bine.

Pe de altă parte sunt și cei energie-bună.
Și luăm de la ei starea de bine, optimismul, ne ridicăm self-esteemul. Ce ciudat nu, self-esteem și vine de la ceilalți…

tumblr_mvdyunqohb1s4ip2qo1_500

Am primul interviu.
La două luni de când am venit aici.
N-am avut niciodată o carieră, am ales mereu după placul inimii și din pasiune.
De multe ori am plecat dezamăgită, dar asta nu m-a oprit să fac mereu aceleași alegeri.

Mă simt nepregătită.
Pe de altă parte ai mei mă susțin. Îmi dau de la ei ca să-mi amintească adevărul.
Și e o senzație bună.
Cineva a înțeles cine sunt și de unde vin.
E ok, mă pot liniști.

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.