Mie-mi place toamna, deși mi-e frig și e umed (yeah, that is what I said) și stau cu păturica pe picioare la birou (lipsesc andrelele) are o senzație aparte. Toamna e așa, ca o vrajbă leneșă. Îți vine să îi dai doi pumni în ceafă, dar preferi să te întorci pe partea cealaltă în super-pilota ta călduroasă. Mi-e frică să mă dau jos din pat în fiecare dimineață. E frrrrig. Dar mă dau, agale, cu cearcănele până la etajul 6, cu nasul bocnă, plutind. Mă rog, nu chiar. Colegii mei de apartament spun că sunt un om matinal și gălăgios. Mie nu mi se pare. Dar sunt doi contra una. Mai bine tac.
Nu neapărat depresie, dar două sticle de vin mai târziu adormim anesteziați complet.
Mie-mi plac strugurii. Drept dovadă, azi am poposit la Obor. Patru kilograme de struguri mai târziu am plecat acasă. În frigider am numai struguri. Și vin. Dar mai ales struguri. Cică sunt sănătoși la orice. Nu gătesc. Am decis că acest efort este inuman și inutil. Arunc mâncarea. O dată la două săptămâni vine cineva și face curat. În restul timpului doar întrețin. Nu calc. Pentru că a călca presupune fier de călcat și masă. Nu am spațiu. Sunt săracă. În sensul de săracă și cu taxele neplătite, cu cardurile goale, cu multe zile până la salariu. Telefonul stă să moară, iar laptopul a obosit deja cu mine. Dar am vin și struguri.
M-a sunat mama că a murit o vecină din satul bunicii. Nu mă impresionează asta, pentru că toți murim. Doar că vecina asta a fost la trei medici care au trimis-o acasă. Avea tensiunea 6. A leșinat în fața porții și s-a dus. E revoltător, doar că e toamnă și suntem leneși.
[youtube]https://www.youtube.com/watch?v=STd0FwPdL3M[/youtube]
Aș vrea să dorm până luni.
Nu mai zic nimic despre viață, moarte, depresie, existență, iubire, celălalt, dezamăgire, sens, lipsa sensului. Nimic. Tac mâlc.
Această însemnare nu are niciun sens. Rog a nu se interpreta.
No Comments