Nu vreau sa fiu depresiva, dar situatia o cere

Tastez fara diacritice deoarece tastez de pe un pc care nu-mi apartine. Laptopul meu a decis sa intre in concediu, fara niciun preaviz, iar eu imi dau seama de cat de importanta este existenta sa in viata si actvitatea mea.

M-am bucurat de inflorire si e firesc sa urmeze niste ofilire.

N-am bani. Mai am niste tigari. Si cam atat…

Sa zicem ca trebuie sa-mi iau un laptop nou. Prin absurd. Cam cum sa fac? Sau ca trebuie sa platesc pt reparatia astuia, ceea ce de fapt trebuie sa fac. Ma uit pe pereti si ei se uita la mine si cam asta e.

Nu m-am mai vazut cu oamenii mei dragi de o mie de ani si nici nu stiu cand o sa ma mai vad, am program bifat pana pe 30 octombrie. Buna parte din aceasta luna o sa mi-o petrec pe tarmul marii negre. Asta ma entuziasmeaza, dar nu pot s-o arat. Ma dor articulatiile. Ma doare coloana de la carat laptop. Si gatul de la canapeaua stramba.

Imi place vremea asta, dar mi-ar placea s-o petrec in pat zacand. Nu am mai zacut de mult timp si mi-e dor sa zac. Ma si paste o raceala. As vrea sa zac.

Am fost la medic. Mi-a dat o veste buna, dupa care una mai putin buna dupa care o lista cu alimente pe care sa le consum ca sa fie bine la colesterol pe care nu-l inteleg, dar nu ma mai stresez. In rest… cica e de bine, metabolismul meu e tampit si reactioneaza dupa bunul plac si pe mine ma scoate din sarite ca nu ma asculta pe mine, posesoare de drept. Ma-sa!

Ma gandeam ca e de cacat… asa in general. Avem o viata si nu e ok. Ba avem probleme cu tenul, ba suntem pitici, inalti, cocosati, peltici, uratei, prea frumosi, grasuti, slabi morti, cracanati, strambi, prea drepti. Din astea. De ce nu suntem toti pe un tipar anume? Ca sa nu mai existe complexe. Deci da, am complexe. Acum. In momentul asta. M-as baga sub pres. Ca-s nebuna-n cap.

Ascult the suburbs pe repeat. Obsesiv.

Mi-am facut cont pe google plus. Fbu ma enerveaza, de ceva vreme.

Ma uit la filmulete. In gol. In paharul de apa plata cu lamaie. La unghiile mele rosi deja cojite. La copaci. La strada goala. La perdea.

Ma gandesc ca altii snt chiar fericiti acum. Si asta nu schimba cu nimic situatia mea

Ieri mi-am dat seama pentru a mia oara ca nu am ce sa caut aici. In orasul asta. Printre oamenii astia. Sufocata intr-un autobuz cu tampiti care urla si put.

Nimic mai mult…