Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Număr drumurile din palme. Cine sunt, cine ești?

Întind palma stângă să-mi citești destinul în ea. E brăzdată de zeci de liniuțe, nu știu câte, n-am stat niciodată să le număr. Când mă plictisesc, intru pe facebook de pe telefon. Evoluez. Se spune că-n palmă e scris drumul și că există oameni care-și pot schimba configurația, dacă-și doresc cu adevărat.

Alți oameni spun să nu-ți dorești nimic, să nu disperi după nimic, tot ce ai nevoie va veni la tine la momentul potrivit. Într-o formă perfectă pentru tine. Eu nu pot să nu-mi doresc nimic, ba uneori mă încurc în cerințe și nu știu să le prioritizez. Cert e că dacă înainte era după placul sufletului, acum m-a învăluit pragmatismul, munca înainte de toate! Slogan semi comunist, dar valabil într-o democrație absurdă și într-o debandadă a foametei.

Discutăm de oameni de aer, pământ, foc sau apă. De stele și luceferi care nu coboară niciodată. De Mercur retrograd, ascendent, compatibilități, influențe. Dar nu discutăm despre ființe și despre ce este în spatele măștilor pe care le poartă cu atâta nonșalanță. Mai presus de zodia sub care-și parcurge traseul, aș vrea să știu ce-i ascunde inima. Dar inima-i departe, supusă de o minte brici.

Am devenit înfiptă. Arogantă. Răutăcioasă. Atitudine fuck off, în slang contemporan. Nu știu când am epuizat răbdarea și nu știu când am devenit  așa de… distantă. Nu e rău. E mai bine, e mai profi, e mai safe pentru perimetrul meu intim. E mai safe pentru cordul meu sensibil.

Nu mă neg. Cred în marile iubiri. La fel cum cred în marile dezamăgiri. La fel cum cred că despre iubirile împlinite nu se scriu poemele, la fel cum cred că iubirile neîmplinite dor amar. Dor intens.

Oamenii pot fi cruzi. Nu mă îndoiesc de asta. La fel de bine pot fi gingași. Nu mai cred în valoarea lor, în bunătatea lor căpătată la născare, ba pun pariu că răutatea se transmite-n adn. Nu mai cred în genialitatea altora și nici în destinul lor mai norocos decât al meu. Nu mai cred în spiritul idealist, deși-l port încă-n mine. Dar cred că timpul cerne figuri și că rămân alături de mine cei care valorează…

HugsLovePeace
>.<

 

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    Evergreen
    5 January, 2012 at 8:19 pm

    da woman, iesim. eu am ars-o pe la platou zilele astea. cand iei tu banii raman eu fara, dar ne gasim noi o zi buna. hai te pup si spor cu primavara asta!

    o sa-mi fac poze la palme. sa vad daca se schimba.

  • Reply
    Adriana
    5 January, 2012 at 8:13 pm

    bineinteles c-am o groaza de comentarii… si-as zice cate-n luna si in stele…
    ma rezum insa la… cica se zice, ca odata la 10 ani se schimba liniile din palma …

    Poate o facem de-o cafea/apa/vin/ etc cand imi iau si eu banii?;)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.