“Zero este timpul mort pe care-l doresc cand sunt cu tine. Sapte pitici avea Alba ca Zapada. Patru crini asezati pe mormantul amintirilor mele. O singura zi de trait, dar traita ca si cum ar fi ultima…Zero culori in bezna Universului.Opt zane diafane ti-au cantat ca prin vis dorurile mele. Sapte naluci ce m-au botezat candva. Trei, numarul de licori pe care le folosesc sa devin cersetor…Sapte cadavre uitate pe drumul invechit…Opt zile de recunoastere a sinelui.
Ti-am sters amintirea si mirosul impregnat in simturile mele. Te-am umplut de fum de narghilea si de betisoare parfumate. Am renuntat sa te mai adulmec asa cum un lup lacom isi adulmeca prada.
Renunt cu capul sus. S-a scurs nisipul in clepsidra de pe raft. S-au scurs toate cu el atunci. Si m-au invadat involuntar milioane de sentimente, dar cel mai grav este o liniste calda si palida…oh si e atat de zi afara…
E iarna si frig. Si baba-si pune cele sapte cojoace. Eu imi pun patura de calmitate si ma invelesc cuminte in patul cald. Azi o sa plang mult, dar nu pentru tine, ci pentru nedreptate…pentru nedreptatea cu care cineva ia deciziile si tu le urmezi precum un robot. Sunt constienta ca orice as face sau as zice sau as crede tot te-am pierdut.
V-am pierdut pe amandoi. Pentru ca asa a fost sa fie. Marile mele iubiri s-au stins sub focul discernamantului. Unul al meu, celalalt al tau. Constiinta faptului nepermis. Adevarul transmis prin ochii timizi.
Te inteleg. Inteleg pe toata lumea, desi nu e drept.
In noaptea asta o sa plang pentru o despartire, dar cutez sa cred ca pleaca spre fericire… si Londra nu-i chiar asa departe. O sa plang pentru ea si pentru regasirea lui si pentru spasmele pe care le-am simtit si eu la regasire. O sa plang de dor.
O sa inchin un pahar pentru trecut si pentru prezent. Si…sunt fericita…in sinea mea…”
17.02.2007 publicata de Moonchild.
ca să nu uit vreodată…
No Comments