O altă zi… și-o altă zi…

Do you believe
In what you see
There doesn’t seem to be anybody else who agrees with me

Mi-e dor! În stern simt. Mi-e dor și asta mă transformă într-o nălucă. În veșnicul autobuz 135, ascultând melodia asta, am realizat că probabil și eu lipsesc lor, celor de care îmi este dor. Asta nu m-a făcut să mă simt nici mai fericită și nici mai bună, ci m-a împins să scriu un sms:
Mi-e dor de tine! Îmi doresc să te văd… și ia-ți și principiile cu tine, poate iese ceva mișto.
Am privit ecranul gândindu-mă că e prea târziu și ca o lașă am pus telefonul în geantă. Mi-a fost teamă de răspuns sau de absența unuia. Nu am nicio scuză…

Everyone’s taking everything they can
Everything they can

Zilele se derulează așa cum vor ele. Eu le privesc zâmbind. Am o stare ciudată, o energie (n cafele consumate în fiecare zi) care mă agită și care mă deconectează. Râd fără oprire și spun tâmpenii. Nu le retrag, ci doar mă mir de ele. Cearcănele se tot adâncesc… coșmarurile-s tot mai dese. M-am obișnuit cu insomniile și cu orele matinale la care deschid ochii. O să treacă și astea.

Ah and I’ll shout and I’ll scream
But I’d rather not have seen
And i’ll hide away for another day

Îmi place un tip. Am mai zis asta într-o altă însemnare. Îl văd rar și-l privesc cu coada ochiului. E frumos și deștept, dar e dintr-o altă lume, foarte departe de a mea. Așa că mă rezum să-l privesc pe furiș fără vreo tentativă de a-l prinde în mreje, fără a vrea să-l sufoc. E pur și simplu o stare de bine care mă învăluie atunci când îl văd.

Everyone’s saying different things to me
Different things to me
Different things to me

Oamenii iau ceea ce au nevoie și sunt de acord cu principiul ăsta. Și dau atât cât pot. Iar eu învăț să primesc atât cât mi se cuvine. Vreau ca toate schimbările pe care le fac să se producă la nivel de esență, de viscere și nu așa cum s-a mai întâmplat până acum. Vreau să nu mă mai destabilizeze nimeni…

Imagine: noi mergem de mână prin nămeți. zăpada proaspătă scârțâie sub bocanci. în urmă sunt numai pașii noștri. am obosit și mă cari în cârcă. am nasul roșu. ești frumos. râdem. ne încălzim la foc și bunica umple străchinile cu ciorbă fierbinte. afară ninge domol. la radio se aud colinde. noi râdem, bunica învârte mămăliga în ceaun.

E deja miercuri. Vine și Crăciunul, vine și vacanța și mai ales party-ul la cămin, Chef de Iarnă pe care abia-l aștept.

 

HugsLovePeace
>.<