Aș fi vrut să zac inconștientă toată ziua de azi, dar visele demente și lumina care mi-a inundat camera, au reușit să mă scoată din transă. Încerc să-mi amintesc un moment în care m-am simțit bine pentru a scăpa de senzația asta, dar nu-mi vine niciunul în cap. Scumbag brain.
L-am visat pe tata. Eram în dacia albă. Și eram mândră de el. Îl iubeam mult de tot.
Sunt un om insuportabil și nu reușesc să mă redresez emoțional. Nu pot avea o relație normală, de iubire. În primul rând pentru că-l am pe tata-n minte și caut să fiu un fel de salvator al oamenilor și apoi e și mama, femeia supusă, care a fost condusă de bărbat ceea ce mă face să fiu rebelă și independentă, stâlpul, susținerea. Când de fapt aș vrea să nu le mai am și să fiu eu copilul tembel într-o relație, să nu fiu serioasă, să nu caut soluții. Aș vrea să fiu altfel și nu pot să mă abțin.
Sunt incapabilă să mă atașez emoțional, deși tânjesc la fericirea venită din iubire. Doar că vreau câte puțin din fiecare senzație și sunt îndrăgostită iremediabil de spațiul meu, de timpul meu, de libertatea mea.
Ca să mă salvez de la realitatea asta crudă și ca să nu mă victimizez prea tare, evadez în mintea mea plină de scenarii fericite, dar nici alea nu-s suficiente. Stau închisă-n casă și mă gândesc cum să nu mă gândesc la viitor. Dacă nu e dramă, găsim!
Aș vrea să vină cineva, un om mare, un om pe care să-l admir, care să mă bată părintește pe un umăr și care să-mi promită că o să fie bine. De fapt, care să mă asigure că dacă eu o să eșuez, acest om mare o să aibă grijă de mine.
Mă gândeam că după licență pot să plec în Vama Veche, unde să vând bere la un bar și unde să mă prefac că nu există altă viață de după vară. Că pot să stau acolo, inconștientă, acceptând condiția unui om care nu vrea să facă nimic pentru nimeni, unui om slab și totuși curajos că renunță la toate visele, planurile.
Ar trebui să nu aparțin de nimic. De niciun gând. Să las să vină totul la mine. Dar eu sunt păpușar și-mi place să trag de ațe. Mă întreb dacă există oameni care nu se abat de la linia lor, care știu exact ce vor, cum vor, când vor. Oameni care nu au îndoieli, care nu suferă la muzică din asta, care acceptă ceea ce li se dă, care nu se zbat să aibă, care iubesc normal. Aș vrea să cunosc un om ca ăsta, poate învăț și eu cum să trăiesc.
Sunt nefumătoare.
HugsLovePeace
>.<
1 Comment
O duminică glorioasă « Evergreen
3 June, 2012 at 9:29 am[…] m-am simțit bine pentru a scăpa de senzația asta, dar nu-mi vine niciunul în cap. Scumbag brain.continuare Like this:LikeBe the first to like this post. This entry was posted on duminică, iunie 3rd, […]