Confesiuni

o fi ea vară

dar mie mi-e frig

mă ghemuiesc în mine şi-mi proptesc capul între genunchi.

contorsionată alung gîndurile. oricare ar fi ele. prefer să tac şi să privesc. probabil că mi se zăreşte un zîmbet tîmp în colţul gurii. şi privesc. fără să gîndesc. cred că astea-s momente de glorie la mine. să nu fie ropot de gînduri în mintea mea.

uneori trebuie să renunţi. să laşi să cadă cortina înainte de final. şi să te desprinzi din îmbrăţişări. deşi sufletul îţi urlă să rămîi. şi aştepţi ca celălat să refuze, să te ţină în strînsoare pînă piere zbuciumul.

aşa că din nou mi-am luat bocceluţa şi am pornit la drum, on my own. cred că încep să mă obişnuiesc cu astfel de friguri. poate învăţ să le accept şi să le iau ca atare. întorc privirea şi mi-e dor de tine. şi totuşi realizez că nu ne mai potrivim.  apoi caut şi fac săpături să văd unde s-a rupt. văd numai noduri jerpelite. au rămas amintirle. a rămas nostalgia momentelor. şi tu în fotografii. în nări. pe retină. în timpan. pe corp. în celulă.

din valuri se nasc iubirile.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    tuflurina
    5 July, 2010 at 7:52 pm

    Cred ca astea-s cele mai dureroase chestii. Sa iubesti, dar sa nu mai poti continua. Sa fie prea multe franturi. O sa-ti revii. Imbratisari

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.