muzică, țigări și gânduri peste gânduri.
mă simt trădată până în măduva oaselor.
numiți-o victimizare, numiți-o cum considerați de cuvință că oricum nu-mi pasă.
hater!
sorb vinul ăsta dulce și-mi port suferința cu demnitate.
aștept să se așeze oboseala. să mă cuprindă și să mă legene până adorm. să uit complet că exist, că existați.
nu știu ce mă doare mai mult că toate mă izbesc din toate colțurile. s-au trezit la viață vibrații pe care le credeam moarte. nu știu ce e adevăr și ce e mânie. nu știu când te-ai desprins și ai zburat așa departe că nici măcar un punct în văzduh nu mi-ai rămas. ce mi-ai rămas?
o seară ca asta trebuia împărțită. trebuia să fie cineva care să mă țină în brațe când mă zgudui de bocete. când urlu. când mă urc pe pereți. când o dau cu strigături de trepidează Bucureștiul. când mă simt abandonată și trădată. când se zguduie din temelii tot ce am construit în ultima vreme. totul este o minciună! anii ăștia au fost o minciună…
cine moare?
sunt o femeie nebună. o femeie nebună de iubire și de dor. o femeie care iubește vinul. o femeie care în adâncul sufletului tânjește. tânjește să se abandoneze cu totul în brațele cuiva. cuiva care să fie acolo neobosit. cuiva care să merite.
să-ți fie ție bine…
am fost prea fericită în ultimele zile ca să nu fiu pălmuită în seara asta. m-am fălit și pentru asta o încasez înzecit. te-am iubit, fraiere și pentru asta trag cortina, sting proiectoarele și suspin în beznă.
noroc că am o grasă… de cotnari… companion de suferință.
