O lume perfectă

Mi-aş dori să dispară betoanele şi printr-un miracol să ne trezim cu toţii într-o altă lume, una perfectă. O junglă în loc de marile metropole.

Verdeaţă, rîuri albastre, libertate, aer, spaţiu. Fătă criză economică, fără ierarhii, fără convenţii sociale. Să trăim după bunul plac într-un eden contemporan. Să ne vînăm mîncarea, să ne bucurăm de oceane măreţe şi păduri nemărginite. Să nu avem sămînţa răului în noi. Nu aş simţi lipsa tehnologiei. Nu aş simţi nicio lipsă. Atunci aş simţi că trăiesc în fiecare clipă.

Să ascultăm viaţa. Natura. Să ne bucurăm de frumuseţea simplităţii şi să renunţăm la nevoile urbane.

Visez la o lume perfectă unde suntem cu toţii egali, unde împărţim cu sinceritate tot ce avem, unde nu există ura, ranchiuna, dispreţul, unde nu contează culoarea, vîrsta, sexul, religia, vorba. Visez la o lume unde să pot iubi simplu fără a trăi cu spaime şi temeri, cu ziua de mîine agăţată deja în seara de azi.

Unde să nu fie nevoie să vorbeşti, să porţi nu ştiu ce haine, să ştii nu ştiu ce bar. Visez să-mi cresc copiii într-un mediu curat, cald, protejat, în siguranţă, sănătos. Visez să dorm seara într-un hamac improvizat sub cerul liber.

Mda… doar visez.

imagine: g1b2i3.files.wordpress.com