E nebunie cu melodia asta.
Au trecut doi ani de când n-am mai fost.
În ultimele zile am devenit semi-nostalgică. Sunt antagonistul soarelui. În ultimele zile m-am gândit la tine. La voi trei.
Sunt goală. Câteodată mai simt un zvâc legat de cineva. Și mă gândesc că la un moment dat va veni și momentul ăla în care o să mă liniștesc alături de un om potrivit mie.
Apoi din nou gol. Dar golul e bun după preplinul ultimelor vremuri.
M-am gândit, temându-mă, că n-am să mai găsesc pe nimeni care să mă iubească așa cum m-ai iubit tu. Și au curs pe ecranul sufletului meu, toate momentele frumoase.
Călătoriile, Parisul iubirii noastre, mările, munții, nopțile, Sibiul, diminețile, îmbrățișările. Apoi a venit negrul de la final. Și gata.
M-am cutremurat a frig. Poate n-am să mai găsesc pe cineva care să mă iubească așa cum m-ai iubit tu. Dar mi-am asumat acest potențial scenariu când am închis ușa.
Tu fii fericit.
Mă întrebi cum sunt. În niciun fel. Am mintea și timpul pline. Cu muncă.
Dorm puțin. Mănânc aiurea. Fumez mult. Cafeaua e nelipsită. Cearcăne. Slow motion.
Pregătirile de plecare. Islanda via Olanda. Filmul. Munca. Aiurea pe net. Seriale pe vplay.
”You broke me. So fix it! Fix me. Fix me – Go On. ”
Nicio nevoie, niciun dor.
Am făcut cont pe Indiegogo pentru noul film pe care urmează să-l fac. Și mă apuc să caut sponsori. Și până la urmă toate capătă sens.
La master la regie n-am intrat. Dar n-am regretat nicio clipă acest lucru. Au intrat alți oameni și sper să le meargă bine.
Eu film o să fac. Și fără studii superioare.
Las părul să crească. Și timpul să vină. Fără panică.
Cânt muzica nebuniei mele. Sunt un om care s-a găsit pe sine.
Când mă ia cu energii în plex îmi vine să te iau pe sus. Pur și simplu. Și să-ți promit c-o să fie bine. Dar eu nu fac promisiuni și elanul se stinge.
E cineva-n Amsterdam pe 2 și 8 octombrie? Am o escală luuuungă și intenționez să părăsesc aeroportul și să cutreier străzi olandeze.
cu bine,
lovehugspeace
>.<
No Comments