Am terminat acum cîteva minute romanul “O viaţă de rezervă” scris de Jodi Picoult şi încă îmi trag nasul în urma plînsului.
Nici nu ştiu ce să scriu exact. Mi-a amintit oarecum de “Extrem de tare şi incredibil de aproape” a lui Safran Foer datorită personajului principal – un copil de-o inteligenţă admirabilă care reuşeşte să captiveze cititorul prin monolog şi dialog bine construit.
Povestea este a Annei, o adolescenţă de 13 ani care-şi dă părinţii în judecată pentru emancipare medicală. Ea a venit pe lume programată genetic pentru a o salva pe sora ei, Kate, bolnavă de leucemie acută.
Cartea este împărţită în tablouri individuale ale personajelor implicate în firul narativ: părinţii, fraţii, avocatul şi o fostă iubită de-a lui. Îmi place stilul acesta. Unghiul subiectiv al fiecărui personaj, deşi uneori devine previzibilă povestea. De apreciat talentul lui Jodi Picoult de a se juca şi experimenta psihologia mai multor personaje. O mai admir şi pentru documentaţia sa din diverse domenii: legislaţie, medicină, astrologie…
Este uşurică, dar destul de gravă la nivel emoţional. Ştiţi dramele americane la care plîngi fără să vrei? Ei bine, cam asta e, dar nu e de lepădat pentru că reuşeşte să trezească emoţii în cititor şi asta e mai presus de clişeele folosite de autoare.
Acum urmează să văd şi filmul: My sister keeper care bănuiesc că este la fel de emoţionant, deşi mă îndoiesc să urmărească firul narativ al cărţii.
5 Comments
evergreenstory
30 May, 2010 at 8:30 pmAdelina – :D
Rux – vreau sa-l vad :)
Rux
30 May, 2010 at 7:46 pmFilmul e de nota 10. Fugi de uita-te la el ca n-o sa-ti para rau.
Adelina
30 May, 2010 at 6:05 pmMulţumeeeeeesc! :))
Adelina
30 May, 2010 at 5:41 pmEu am văzut filmul anul trecut. Mi-a plăcut enorm! Mi-ar plăcea să citesc şi cartea. Nu mi-o împrumuţi şi mie după sesiune? În 2 zile o termin. :)
evergreenstory
30 May, 2010 at 5:44 pm:) cu tot dragul