Secvente

Oamenii carja pe care ii parasim

Nu știu dacă i-ați întâlnit sau dacă ați făcut parte din categoria asta, dar evităm destul de des să povestim despre oamenii pe care-i părăsim. Probabil pentru că de cele mai multe ori apăsăm pedala pe cei care ne părăsesc pe noi. De multe ori nu avem nici capacitatea și nici calmitatea să analizăm obiectiv situațiile și să vedem care a fost traseul corect. E normal, suntem plini de furie și de emoții negative care ne îneacă. Dar dacă ne-am opri, pentru 5 minute și-am avea răbdare să ne lăsăm să simțim, probabil am realiza că și noi am fost cândva cei care am închis ușa după noi.

Există oameni care apar în viețile noastre doar temporar. Și-i folosim. Unii dintre noi știm că-i folosim, alții credem că toata asta va dura nesfârșit. Depinde ce notă atingem pe scara idealismului. Există oameni care știu că sunt cârje și că au o prezență temporară în viața noastră. Unii dintre ei știu că ăsta e rolul, alții speră să rămână toată viața. Depinde ce notă ating pe scara idealismului.

Roxana Andrei

Oameni

Deși sună urât, oamenii cârjă au un rol super important în viețile noaste. Vin, își fac treaba și dispar. De fapt, nu ei, ci noi. Sau… depinde. Sunt unii care știu că au încheiat orice socoteală cu noi și se decid să plece pentru că suntem din nou pe picioarele noastre, sunt cei de lângă care plecăm pentru că ne-am sprijinit suficient și vrem să mergem din nou pe două picioare.

Mie-mi plac oamenii de genul ăsta și îi respect enorm. Sunt foarte importanți în schema existenței noastre, deși de cele mai mult ori uităm să-i amintim în istorisirile noastre. Apar în momente extraordinar de importante și ne lasă să ne punem capul pe umerii lor. Și să plângem. Sunt acolo, ne lasă să îi folosim terapeutic, ne scot la beri și la filme, ne țin de urât și ne amintesc despre cât de frumoși suntem. Oamenii ăia care ne ajută să dăm mizeria la o parte, să curățăm noroiul, să lăsăm lumina să ne mângâie din nou. Oamenii ăia atât de buni, că deși au nevoie și ei de iubirea noastră, n-o cer. Își împachetează bocceluța și pornesc în propriul drum atunci când noi suntem gata de-o nouă poveste.

Foto
I
lustație: Andy Kehoe
Evergreen, Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare


You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.