Confesiuni

Oamenii mint, mă. Și-s răi și egoiști și egocentriști și triști

Oamenii mint. Nu știu de ce, nu știu dacă vine dintr-un confort cu ei înșiși sau dintr-o necunoștință, dar mint. Adică, poate vor să spună adevărul, dar ce scot pe gură nu are nicio legătură cu realitatea.

Oamenii mint (de obicei) în cuvinte frumoase, împachetate în poleială aurită, dar cu valoare de doi lei. Se exprimă pompos, se victimizează cât să atingă o coardă sensibilă, se etalează ca la un joc în doi, după care se trezesc într-o dimineață amnezici. Să-i ia dracu!

Oamenii poate nu mint, dar nu mai oferă valoare adevărată celor spuse. Nu știu de unde pornește chestia asta. Nu știu dacă e de la viteza cu care ne schimbăm opiniile, religia, viziunea și perspectiva sau atât de superficiali am ajuns. Doar că suntem toți niște cârje umblătoare care se îndoaie la orice adiere de vânt. Doar că nu mai credem și dacă nu mai credem unde mergem?

3 things to be truly happy in this world: 1. someone to love 2. something to do 3. something to hope for —A Chalmers

Oamenii aleg cuvinte mari și le scaldă în mizerie. Se închid în propriul cerc unde sunt și dumnezei și călăi și se așteaptă ca noi restul să avem răbdarea să șteargă o bucățică să putem pătrunde. Oamenii dau cu alți oameni de pământ, doar așa pentru că pot. Adulmecă punctelele sensibile ale celorlalți și le folosesc când se simt stăpâni. Apoi abandonează. Așa facem cu toții. Abandonăm ca niște învinși.

Oamenii sunt niște fricoși nehotărâți. Se lasă în voia sorții cu care se mai iau la trântă uneori. Se fac țăndări și lasă urme în alți oameni cu gândul că poate zguduie lumea.

Nu zguduim nimic. Decât niște suflete. După ce dispărem, dispărem. Alții ne iau locul!

Oamenii sunt triști. Că nu mai pot să iubească. Că nu au în ce să creadă. Că nu mai au ce să facă.
Sunt toți distruși și se miră de asta. Pierdem în fața timpului. Pierdem în fața noastră. Pierdem tot pentru că oamenii mint, iar noi suntem oamenii.

M*ie la karma ta –  o nouă zicală marca evergreen –

 

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Marin
    4 September, 2014 at 6:22 am

    Hola!
    Aşa e. Ai dreptate. Însă mai sunt şi oameni frumoşi. Oameni care te ajută când îţi este greu, oameni care te iubesc şi pe care îi iubeşti, oameni care îţi zâmbesc (vorbesc la modul general).
    E adevărat că în nebunia vieţii, prea puţini mai au chef să ne asculte problemele. Fiecare cu ale lui…
    Şi eu sunt egoist şi uneori răutăcios. Din fericire, am scăpat de egocentricitate şi tristeţe. De minţit, minţim cu toţii. E mare lucru, cred eu, să nu ne minţim pe noi, insă :) Şi să înţelegem că uneori avem şansa de a avea alături oameni care nu merită minciunile noastre.
    Mai cred şi că atitudinea poate schimba câte ceva. Să vrem noi să fim buni, veseli, sinceri şi poate mai atragem şi câţiva oameni aşa în jurul nostru. Oricum am fi, toţi merităm iubire.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.