Trebuie să dezvălui activitatea pe care o practic în ultima vreme, adică în ultima săptămână, adică de două ori ca să fiu dreaptă și corectă.
Pitic, ia aminte de la Evergreen ca să te ții de treabă și când ne-om vedea în Vamă și ne-om dezveli trupurile zvelte să apună soarele și să se întețească valurile, să eșueze delfinii pe mal și să danseze cu cozile-n sus și oamenii să se întrebe cine-s minunățiile care i-au onorat cu prezența pe acea plajă derizorie?
Bine. După o asemenea introducere vine și conținutul.
Mă duc la o sală de sport. Sala rămâne înmărmurită.
Am fost de două ori. Prima dată am crezut că mor acolo, vomit de trei ori, o lovesc pe antrenoare, mor de râs că mă uitam la mine în oglindă și-mi părea că nu-s eu. Am făcut cardio nu știu ce, tot ce știu e că am fost la un pas de infarct. A fost cea mai lungă oră din existența mea și nu am avut în cap decât că aș fuma o țigară c-o bere în mână pe plajă la mare. Punct.
Am fost și azi la tonifiere. Și la tonifiere era un bărbat/băiat, umflat, cu păr pe spate (bleah) și chip de copil care dă din cur pe manele, la 20 de ani, aproape 21. Eu arătam ca un om condamnat la moarte. Aveam privirea de ucigaș. Da, nu mă obligă nimeni să mă duc, dar o fac pentru că mă iubesc foarte mult… Așa, revenind, ucigaș… mda. Și azi mi-a plăcut! Nu, nu pentru că acel tânăr mi-a atins șoldurile și coapsele și s-a așezat în spatele meu ca să mă învețe să fac genoflexiuni corecte cu fundul muuult în spate. Nu de asta, ci pentru că deși mi-a venit să vomit de vreo trei ori, nu am simțit că mor. Și trupul meu e sexy tot îmbrăcat în negru. Și eu sunt drăguță cu chipul ăla de killer. Și ăla s-a dat la mine, cumva și m-a flatat… nu, nu mi-a flatat inteligența, ci corpul. Muah!
Și dacă acum niște ani tânjeam la trupuri de genul ăsta, recunosc că intru în sală precum un cal cu chestii din alea la ochi. Nu mă uit nici la ăia care ridică greutățile, nici la tinerlul de la recepție cu tatuaj pe mâna dreaptă și nici la gagii care spun, hai fetelor piciorușele sus. Așa. Nu mă atrag nici măcar fizic… să zic, oh, puiule, aș vrea să-ți ating bicepșii… hai pe la mine. Nooooot!
Săptîmâna viitoare vom cunoaste alt tip cu care vom face nu știu ce mama naibii. Până atunci o să zac cu un pahar de vin roșu, rece, dulce, buuuun.
Mă simt mondenă, urbană, femeie de 26 de ani cu preocupări serioase. Mărturisesc, abia aștept să se încheie cele 10 ședințe din abonament ca să mă duc la bazin. Yeah!
Ah, la final persoanele din sală aplaudă. Eu nu înțeleg de ce se face așa ceva. Sărbătorim reușita? E ca atunci când am zburat prima data cu Blue Air-ul și am aterizat și lumea a ovaționat ușor isterică.
Unde au dispărut toți tipii drăguți?
Dacă-s toți la mare să-i anunțe cineva că viiiiiiin.
În rest? Am insomnii. Sunt cam devastată. Vreau să dorm.
Voi?
hugslovepeace
>.<
2 Comments
creve
20 June, 2011 at 7:53 amTot nu ai ajuns la mare? Mă gândeam că ajungi imediat ce își arată soarele ridurile pe acolo :))
Ada
17 June, 2011 at 7:37 amtrebuie sa recunosc ca ai activitate, nu gluma! :)) m-ai amuzat teribil…stii ce-mi place? ca ai un caracter interesant, spueai .. “nu, nu mi-a flatat inteligența, ci corpul. Muah!”…BRAVO! ia ca atare aplauzele, nu ai incotro si continua sa observi lumea..la bazin e si mai interesant, nu?