Dacă te-ai fi îndrăgostit și tu de mine, atunci ar fi fost simplu între noi. Cum lucrurile s-au întâmplat altfel…
Nu știu dacă să te așez în rândul regretelor. Ar fi prea mult și prea dramatic pentru tot ce a fost. Dar dacă aș da timpul înapoi m-aș gândi de două ori înainte să intru în hotel. Sau de două ori înainte să-ți răspund la sms. Sau de zece ori înainte să las garda jos. Deci e o urmă de regret. Dar sper să rămână atât. Dacă te întrebi, deși nu cred, de ce nu te mai caut, ei bine… mizez pe inteligența ta că te prinzi. Și nu pot să nu admit că uneori, dar uneori, îmi imaginez cum ar fi fost dacă pur și simplu te-ai fi îndrăgostit și tu…
Când iubesc sau sunt îndrăgostiți oamenii sunt nu numai iraționali, ci și proști. Până la un punct pot accepta, dar schimonoseala pe paginile publice, fotografiile înzecite cu iz libidinos și declarațiile amoroase pe diverși pereți… mi se par puerile, stupide. E ca și cum un tip mi-ar scrie numele pe un gard, cu pișat și eu m-aș emoționa până la lacrimi. Iubirile nu-s de etalat sau sunt, acum, în 2012, an al virtualului și evoluției, dar măcar să păstrăm subtilitatea. Eu una m-am săturat să mă fac de râs în public și nu pot să comentez atunci când și alții o fac. Dar le păstrez pe toate pentru mine… și pentru blogul ăsta.
Azi e Sf. Ion. Nu (mai) cred în din astea, dar e motiv de băute și chindii. Azi ar fi fost ziua lui tata. Poate de aia am fost așa lipsită de vlagă, deși nu-mi amintesc vreo aniversare interesantă. E doar absența și certitudinea că n-o să-l mai văd. Probabil că prezența sa n-ar fi făcut să-mi fie mai bine. Într-o lume perfectă aș fi putut să-i spun că deși fac 27 de ani visez să primesc în dar un cal alb pentru că el ar fi prințul meu perfect.
Nu-s tristă. Nici deprimată. Nu mă ascund pentru că-s plânsă. Nu-mi vine să jelesc. Nu-s complexată. Doar nu mai vreau să gândesc. O vreme. Și nici să simt. Vreau să mă anesteziez cu The Mentalist și cu dulciuri. Să nu-mi pese. Vreau să iau o pauză de viață și viața de mine și să ne reîntâlnim peste o vreme ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Vreau să nu maivreau să fiu altcineva decât sunt. Și vreau să tac o vreme. Și să nu ascult. Și să curgă totul. Normal.
Oh daddy, I want him to love me for my birthday…
Stăteam pe marginea unei piscine. Terci.
Aș vrea să se termine tot și să mă pot apropia de tine. Fără să-mi tremure genunchii. Fără să simt că mă sufoc. Fără să roșesc. Aș vrea să am curajul să-ți spun tot. Să vin noaptea la tine și să dorm pe canapea. Să-ți povestesc diverse. Să-mi povesteși diverse. Să bem cafele. Să ne uităm la filme. Să râzi de mine că-s ușor de manipulat. Din astea. De prietenie. Ciudată.
Stau închisă-n casă. Și mi-e bine.
HugsLovePeace
>.<
3 Comments
lexiehere
20 January, 2012 at 5:06 pmesti geniala ,imi place sa-ti citesc postarile.
Alex`andra
7 January, 2012 at 10:42 pmîngheţată. de ciocolată.de la mine. pentru tine. ajută.uneori. enjoy !
Adriana
7 January, 2012 at 9:36 pmhugs :)